O trupă de demult, dar și de mai ieri. Adică o halcă din istoria alternativei românești, dar si cu suflu fresh venit odată cu intrarea Laurei Brat în schema de joc. Ce face PARTIZAN pe covid și ce urmează? Dă cu ochiu’ în continuare 😉.
Io : Tutto bene, all good?
PARTIZAN: Salut! Totul bene ca pentru toată lumea, în limitele posibilităților considerând climatul mondial pe toate părțile, social, cultural , profesional, economic, etc.
Ca va! हाँ आप कैसे हैं
Io: Ați mai apucat să vă conectați, să dați o repetiție chiar și pe skype/zoom?
PARTIZAN: Nu neapărat. Cumva situația a fost de așa natură încât pe lângă nevoia personală de a rezolva efectele resimțite în căminul fiecăruia cât și ce ține de sănătatea familiilor noastre, toată neliniștea asta funcționează ca un dop creativ în prima fază pentru mulți artiști așa că fiecare și-a exercitat creativitatea și inspirația atunci când era în starea psihică și emoțională necesară. Nu am forțat o sincronizare a acestor momente și fiecare a lucrat independent încercând să depășească momentul în felul propriu.
Io: Ce vi se pare cel mai greu în perioada asta din punct de vedere al vieții de trupă?
PARTIZAN: Energia dată de apropierea umană atât în sala de repetiții, cea de la concerte cât și lipsa unei perspective concrete a reîntâlnirii cu voi. Una e când lucrezi de unul singur în camera ta la PC și alta e când ești în sală cu colegi și faci parte dintr-un tot. Sentimentele și emoția ta devin parte dintr-un întreg, gestul artistic capătă altă semnificație și anvergură, transpunând fiecare efort individual în ceva mai complet. Ne lipsește capacitatea de a găsi refugiul ăsta pentru că e mai consolant decât refugiul individual.
În același timp e un moment bun să fugi de societate cu numărul în creștere de oameni care cred că sănătatea copiilor lor stă în nevaccinarea lor.
Io: Iese vreo piesă sau album din covidia asta?
PARTIZAN: Iese o piesă de artă contemporană realizată din bucăți de antene 5G dezmembrate de vecinii de la etajul 10 și câteva bucăți abstracte aduse din U.K din antenele arse pe acolo 😜
Ies idei, care sperăm să evolueze în concepte și piese noi odată ce ne vom putea revedea și lucra împreună. Plus, odată regăsiți, în aceeași cameră, cel mai probabil vom descoperi mai multe surse emoționale demne de trasformat în manifestări artistice.
Io: Care ar fi primul lucru pe care vreți să-l faceți ca trupă dupa ce ne liberăm?
PARTIZAN: Un spritz și să ne amintim cum e să simțim vibrația pereților din jurul nostru odată ce dăm în blană toate difuzoarele funcționale din sală.
Io: Cum vedeți scena muzicală la revenire?
PARTIZAN: Ca și până acum, o floare frumoasă și înmiresmată călcată și înecată în nămol. Greu de pronunțat sincer pentru că situația, pentru ordinea socială și economică actuală, e complet nouă și puțin distopică pentru mulți. Efectul financiar al pauzei pe ultimul sezon cultural cât și limitările prevăzute pentru vară, se vor resimți prin pierderea de locații hub pentru cultura alternativă și pentru muzica alternativă. Se vor resimți prin închiderea firmelor de event planning sau gear rental, ceea ce e posibil să se traducă prin scăderea calității viitoarelor spectacole din lipsă de resurse și opțiuni. Fără locuri de manifestare se pierde din intensitatea vocii mișcării. Evident asta până se supără publicul, în special tineretul, și ajunge să își improvizeze locurile de întâlnire. Au apărut din ce în ce mai multe articole pe tema asta. Golul, într-un timp T care va fi variabil de la o țară la alta, se va umple cu din ce în ce mai multe evenimente pop-up sau DIY atât pe direcția de live cât și pe partea de party-uri. Dar aceastea se dezvoltă la scară mică. Altfel, pentru oamenii cu mai multă influență în domeniul ăsta de activitate, nu cred că aceste câteva luni vor produce schimbări de mentalitate sau abordare, doar frustrări economice.
Io: Un mesaj pentru fani, prieteni, dujmani?
PARTIZAN: Nu uitați că poliomielita și rujeola au fost mult mai nasoale decât e Covidul!
E un moment în care grija sinceră față de umanitate trebuie să câștige teren în capul și sufletul fiecăruia și înțelegerea pentru fiecare persoană din jurul nostru trebuie să primeze. E o perioadă ciudată, dificilă și cel mai ușor mod de a ieși pe toate planurile cu capul sus, ca civilizatie, e să învățăm sincer să ne susținem unii pe alții și să ne întrajutorăm.
În afară de asta vă urăm multă muzică, mișcare în aer liber, prieteni aproape de voi (în limitele normelor de sănătate actuale) și, pe cât se poate, liniște în căpuț 😉.
Ia să dau cu nostalgia-n voi 😉. Uite, numa’ acum nici trei luni, pe 7 martie, se întâmpla asta în subsolul Londophone-ului. O altă viața parcă, dar atât de aproape. Ia cu Dușmănie, covidule!!
criticeyez.com 