Cea mai nouă trupă din lume pe România, născută pe covidie, și care m-a cam rupt de la prima ascultare. Cumva am asistat la nașterea ei din postura de mijlocitor de lucruri ce oricum urmau să se întâmple.
Io: Salutare, Electric Poetry! Cine sunteți voi?
EP: Salutare și frăție! Suntem Vladimir și Marin. Doi actori care, ca oricare actor încearcă să se exprime prin tot ce se poate, cum ar fi în cazul nostru poezia și muzica.
Io:Cum de s-au aliniat planetele și v-au adus împreună?
EP: După cum e deja clar, situația asta de criză a împins oamenii afară din zona de confort și i-a făcut să întreprindă acțiuni pe care în mod normal nu s-ar gândi să le facă poate. În speță Marin s-a apucat să facă ceva muzică în timp ce un coleg de la teatru spunea poezie. Vladimir a zis “bravo Marine, e mișto ce-ai făcut cu colegu’, mi-ar plăcea și mie așa ceva”, la care Marin a răspuns “bine Vladimir, înregistrează pe telefon o poezie care-ți place ție mult!” Zis și făcut. S-a trimis, s-a primit, și a ieșit o piesă care venea mănușă cu pandemia vieții, numită Liberi (n.b – încă de aici m-au cucerit deși nu exista Electric Poetry). După asta domnia ta ai ascultat, ne-ai chemat la Alternative Culture Digital Sessions și restul e istorie (Marin râde). Uite aici cum a fost la primul lor gig.
Io: A fost izolarea un catalizator sau un impediment pentru ce faceti voi?
EP:De aici, cum ziceam și mai sus, a pornit. Totul s-a mutat în online unde oamenii, de nevoie sau de voie, au devenit mult mai receptivi și mai atenți la micile acte de creație, să le zicem, ale copandemicilor lor. Pentru noi a fost un avantaj. Marin a făcut multă muzică, iar impreună am prins ideea să cerem poeților cu care suntem contemporani să ne trimită textele lor să le punem în varianta noastră.
Io: De pe conturile voastre de social media văd activitate intensă zilele astea. Ceva planuri/proiecte perioada următoare?
EP: Încercăm să ținem pasul cu poeziile pe care le primim, pentru a onora cum se cuvine încrederea pe care ne-o acordă oamenii trimițându-le. Încercăm să lucrăm și să filmăm cât de mult putem.
Iar ca planuri, pe 4 iulie mergem la Visssual în Brașov unde au o super grădină și o să facem acolo un set. Incercăm să obținem niște poezii ale unor oameni din Brașov. Sperăm să ne iasă!
Io: Cum vedeti scena culturală/muzicală post-covid?
EP: E devreme încă. Toată lumea încearcă să se dezmorțească. Și artiștii și organizatorii. E ciudat cu toate măsurile și cu distanțarea, dar cu siguranță este nevoie mare de tot de întâlnire. E nevoie de schimbul ăsta. E musai să se refacă întregul, dacă vrei. Întregul emițător-receptor.
Io: Pe unde v-ar plăcea să vă faceți debutul la scena cu public?
EP: Cred că pentru început este important să facem cât mai mult. Locul e cel mai puțin important. Dar dacă ar fi pe alese mi-ar plăcea în Control.
Io: Descrieți un context care vi s-ar parea ideal pentru ce faceți voi?
EP: Pentru mine, Marin, aș vedea-o așa, la modul ideal. La Electric Castle, o scenă mică cu bean baguri de jur împrejur, cu o cutie mare lângă, în care, de-a lungul festivalului, oamenii pun bilete cu poezii scrise de ei sau gânduri sau ce ar vrea fiecare să audă pe muzică, iar noi cât e ziua de lungă facem asta. Cu muzică făcută pe loc sau cu o noapte înainte. Asta la modul ideal și de altfel deloc irealizabil (râde).
Io: Aici e spatiul vostru în care puteți trimite un mesaj în Univers sau spre cititori. Chiar și anunțuri imobiliare 😜. Ce transmiteți fanilor, prietenilor, dușmanilor ?
EP: Iubiți mânca-v-aș! Și ascultați muzică! Și, sigur, dați follow paginilor noastre pe Instagram, Facebook și youtube.
Io: Mulțam!!
EP:Ba noi!
La final vă las cu piesa Liberi, piesa care i-a adus împreună. Am ascultat-o de multe ori în prizonieratul covidian și , de fiecare dată, și-a făcut treaba 😉
criticeyez.com 