“Yess, maaaan!” aud de undeva din stânga scenei din clubul meu imaginar. Măi să fie, dar io parcă știu vocea asta. Mă îndrept spre locul de unde auzisem. Da, era cine credeam. Alexu cu toate vocile lui. E genul de om pe care-mi place să-l îmbrățișez când în întâlnesc. Rar, da’ bine. Și în imaginația mea nu-s reguli de distanțare 😉.
Io: Maaan! Ce bine-mi pare să te văd! Ce faci? Cum ești? Cum te roade perioada asta?
Alexu: Hei, salut! Mister CriticEyez, mă bucur mult să te revăd, parcă a trecut ceva timp de când era normal să te îmbrățișezi cu cei apropiați, așa-i? Sunt cât se poate de ok, încerc să mă păstrez sănătos la cap în toată perioada asta cel puțin interesantă.
Io: Ai fost destul de activ anul ăsta ciudat. Acum ai lăsat-o mai low. Pregătești ceva?
Alexu: Ei bine, pandemia m-a prins cu albumul cel nou gata de lansat și nu am putut să o las baltă. A fost mai greu că niciodată poate să organizezi concerte în această perioadă, dar uite că tot s-au legat vreo 7-8 spectacole. M-am bucurat foarte mult de fiecare – poate mai mult ca niciodată – și am realizat la finalul verii că muzica m-a lovit tare de tot, cât timp va fi drive-ul asta în mine și pasiunea, nu am cum să mai dau înapoi. Și da, ai dreptate, acum am lăsat-o mai ușor, însă pregătesc ceva foarte fain pentru la anul. Tot ce pot spune momentan este că proiectul vocilor interioare va avea în sfârșit – cum îi spune numele – mai multe voci, gata să se facă auzite.
Io: Care-i piesa care ți-o fredonează vocile în cap acum?
Alexu: Cum toată lumea stă mai mult în case mai vine din când în gând un vers care spune ceva de genul: Street lights shine on, Give me the power to carry on! Și așa mă gândesc la piesa scrisă alături de Mircea (Barely Rebel) acum trei ani, în Londra. Am ținut mult să avem și o variantă acustică a acestei piese – ce poate fi ascultată chiar aici:
Io: Aaaa, șlăgăroasă piesă. Rămâne ușor pe ureche. Salutări lui Meercha din cauza mea. Ce recenzie ți-a tras Nilu. Ce zici de ea?
Alexu: Sincer m-ai surprins tare și îți mulțumesc mult pentru asta. Chiar apreciez. Pe Nilu Crocodilu îl urmăream de ceva timp, îi știam lucrările și mi-a plăcut foarte mult varianta lui de recenzie de concert. Unic și talentat cu adevărat. Mă bucur că i-a plăcut la concertul meu și îl mai aștept și data viitoare. Sunt un mare fan al ilustrațiilor, de asta am ținut ca fiecare piesă de pe noul meu album să primească design-ul propriu. Cred că ajută mult în a transmite mesajul mai departe, iar Xenia Pamfil a făcut o treabă excelentă.
Io: Ce facem la anu’? Ce faci tu la anu’?
Alexu: În primul rând sper să ne regăsim cu toții sănătoși după această perioadă. Apoi, o să fiu sincer cu tine, sper să putem avea iarăși șansa să susținem trupele noastre preferate în concert. Mi-e tare, tare dor de unul. Legat de #thevoicesinside, voi începe să arăt tot ce pregătesc acum la începutul anului viitor așa că rămâneți pe frecvență!
Io: Mai ești cu cineva pe aici?
Alexu: Acum nu, dar am ascultat pe repeat in ultima perioada albumele celor de la Adam’s Nest, om la lună și Valeria Stoica. Și mi-e dor de ei toți și sper să ne putem revedea curând.
Check it out:
Adam’s Nest – Irezistibil: https://open.spotify.com/album/0FUPwMvF4H1TWhQt4WfOdg
om la lună – Dans: https://open.spotify.com/album/3OivCh4FB7qYHjiYUywt7j
Valeria Stoica – I don’t like roses: https://open.spotify.com/album/58syBUrmo8UCiWFF2BuszZ
Io: Hug, man. Ține-le! Ține-le!
Alexu: Ai grijă domnule CriticEyez și data viitoare dăm un shot pe bune! (fac eu cinste cu un borș de la ACAJU).
criticeyez.com 