The Underground Lot || CHURCH OF CTHULHU

by Robert CASMIROVICI

“By six o’clock our fears had become intense and definite…”. Cam așa i-aș introduce eu pe CHURCH OF CTHULHU, cu un citat din At the Mountains of Madness a lui Lovecraft. Cel mai fresh proiect sonic scos pe meleagurile astea sigur nu își are originile pe lumea asta, așa că am decis să îmi fac curaj și să îi întreb dacă fac parte dintr-un cult sau dacă vor să împartă din carnea asta neagră de doom și cu plebea.



RC: Cred că trebuie să fie o coincidență, dar de vreo lună m-am reapucat de citit Lovecraft. Uitasem cât de bun era. Apropo… voi cum naiba de ați scos sunetele astea?

CoC: Aș vrea să încep cu mențiunea că proiectul ăsta nu e neapărat centrat în jurul poveștilor lui Lovecraft. E o pasiune personală care se reflectă în câteva piese din trecut, dar “Nonexistence” e mai mult despre tot ce e mai urât în lumea în care trăim. Stardust e o piesă de inspirație mistică și mitologică, dar acolo e meritul lui Bogdan Pavaloi, care a contribuit cu versurile și partea vocală. Din multe puncte de vedere cred că trăim într-o lume lovecraftiană, deci sunetele alea vin din realitatea de zi cu zi. Toți cei cu care am colaborat au venit din realități personale diferite și au fost liberi să se exprime așa cum au simțit. Ce mi se pare mie interesant la final de album e că există o discrepanță evidentă între piese, ce în același timp creează universul ăsta comun pe care l-am numit “inexistență”.

RC: Din nou, mi se pare o coincidență ciudată că ați apărut de nicăieri și deja aveți atâția membrii în trupă. Cine sunt oamenii ăștia cu care umblați?

CoC: N-am apărut chiar de nicăieri. Church of Cthulhu a mai lansat două EP-uri în ultimele 11 luni, doar că proiectul nu a beneficiat de aceeași expunere. Trupa a funcționat de fapt ca un proiect solo din 2019, “Nonexistence” fiind doar un album pe care am colaborat cu mai mulți artiști. Dincolo de numele lor, sunt oameni pe care îi apreciez foarte mult din alte trupe și cu care mi-am dorit să colaborez de ceva timp. Când s-a anunțat lockdown-ul în martie am decis că a venit momentul să fac asta. Pe Aaron de la Red Beard Wall l-am descoperit mai mult întâmplător pe internet. Mi-a plăcut trupa, mi-a plăcut vocea și l-am abordat pur și simplu pentru o colaborare. Foarte multă lume se plânge că pandemia le-a stricat planurile și multe trupe au lăsat totul baltă temporar. Pe mine tot haosul ăsta m-a ajutat să duc la bun sfârșit ceva ce voiam să fac de multă vreme, deci pot să spun că 2020 nu a fost chiar atât de oribil.

RC: De ce NONEXISTENCE? Sunt cumva astea 7 incantații răspunsul la toate întrebările omului modern?

CoC: Titlul e percepția mea asupra a ceea ce s-a întâmplat pe albumul ăsta. Trăirile fiecăruia, versurile, subiectele care s-au discutat în timpul înregistrărilor. Evident, pandemia ne-a obligat să ne schimbăm stilul de viață, să ne anulăm planurile și să ne limităm activitățile. Cum ziceam mai sus, probabil că albumul ăsta nu ar fi existat sau ar fi fost conceput în cu totul altă formă în absența evenimentelor din ultimele 8 luni, deci s-a născut dintr-o existență limitată. Lovecraftian, nu?

RC: Observ că nu sunteți la prima ieșire în lume. Acum 2 ani în februarie scoteați “The Plague Tapes”. Doar o coincidență…, acum un an, în februarie începea o mică pandemie. Cum vi s-au schimbat viziunile în ultimii 2 ani?

CoC: Înainte de “The Plague Tapes” a fost “Bring Back the Plague”, altă coincidență. În doi ani de zile Church of Cthulhu a evoluat dintr-un proiect de sufragerie într-o trupă în adevăratul sens al cuvântului. Probabil că asta sună destul de ciudat după ce am spus că dincolo de colaborările de pe “Nonexistence” trupa a funcționat ca un proiect solo, dar Church of Cthulhu încă e în curs de transformare. O să anunț mai multe la momentul oportun, dar “Nonexistence” încheie un capitol, iar următorul include o componență noua.

RC: Ce influențe ezoterice din afară ați avut pentru ultimul material și ce planuri aveți pentru sezonul rece?

CoC: Greu de spus pentru că personal ascult foarte multe genuri muzicale care n-au legătură neapărat cu stoner sau doom. Pe alocuri e un fel de Sleep meets Weedeater, dar cred că și Earth și Slomatics au lăsat o amprentă asupra mea în ultimul timp. Deja lucrez la material nou pentru un split cu altă trupă, dar mai important e că sezonul rece o să mă găsească în sala de repetiții cu alți artiști. După cum spuneam, o să anunț mai multe în curând.

RC: Pentru voi am doar 6 întrebări. Asta e ultima. Care e ideologia bisericii voastre și ați recomanda-o și altor trupe de la noi?

CoC: Biserica noastră e lugubră și adună în același loc cele mai terifiante personaje care trăiesc sub pământ. În același timp e libertariană și funcționează pe sistemul „fă ce-ți place și pune în aplicare orice idee, indiferent cât de sinistră și neconvențională e”. Ca orice biserică care se respectă, suntem și conspiraționiști. Credem că underground-ul nu ar trebui să bată pasul pe loc doar pentru că pandemia a oprit concertele și ăsta e singurul motiv pentru care o recomandăm altor trupe. Cthulhu doarme, dar nu freacă menta. Fii ca Cthulhu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s