Dăm un shot? Purple Caravan

Cum vorbeam eu cu Radu de la Sticks and Stones nah că mai apare un personaj. Se salută cu Radu al meu și apoi la făcut de cunoștință. Sorin, de la Purple Caravan. Ia uite cum mai aflu eu ceva de craiovenii care m-au impresionat acum doi ani în B52 (vezi aici), îmi zic.


Foto credit: Impact Image


Io: Salut, man! Noi am mai vorbit acum doi ani în B52, nu cred că mă mai ții minte. Ați dat-o fain atunci.

SM: Salutare ochișorule critic și mulțumim din suflet! Da… a trecut ceva timp de când nu ne-am văzut… hai totuși să nu se mai repete peste încă doi ani, că tare drag îmi ești și sacoșa ta e fix ce trebe. Până la urmă, tu ai zis de noi și când ne-am scos primul nostru clip super DIY. Nu uită băiatu’ tău așa ceva!

Io: De atunci nu v-am mai prins live, dar s-au mai schimbat vremurile. Totuși am văzut că ați avut de curând ceva acțiune la Iași, la Molten Skin Underground Experience. Cum fu?

SM: Fu bine, și pentru cine nu știe, traduc, a fost bine. Open air, super frig, loc în care n-am mai ajuns niciodată, nici măcar turistic, oameni noi. A fost marfă. Ne-a ajutat cu stima de sine, că după aproape un an de când n-am mai pus tenișii prăfuiți pe scenă, chiar era nevoie de așa ceva. Organizarea a fost bombă, publicul a fost neașteptat de mișto având în vedere condițiile actuale și ne-am făcut prieteni de care ne e super drag (Sticks and Stones vă pup și roachenrol).

 Io: Cum vă simțiți acum ca trupă care are deja albumul de debut la activ? Acum un an a ieșit Spirit of the Sun , nu?

SM: Hai că aici e de povestit. Spirit of the Sun a ieșit acum un an și ceva, pe 19 octombrie, și păcatul cel mai mare e că tot wave-ul ăla de live-uri care părea că s-a generat, s-a oprit într-un mare zid pe care scria Covid (sunt poet în timpul liber). Ni s-au anulat concerte destul de foarte importante și toată scenă a intrat în hibernare. Asta pe partea din exterior. Pentru noi ca trupă, ne-a arătat cât de important e să stai mega mult timp în studio și să finisezi materialul până iese fix cum îți doreșți tu. Și să nu-ți pui deadline-uri absurde de care poți să te ții doar dacă îmbătrânești 5 ani în 3 luni de la stres. În rest, Spirit of the Sun a fost mai mult că o experiență purificatoare. Oricât de clișeic ar sunaasta, are niște adevăr, la modu’ că în timpul asta am învățat cu ce se mănâncă ideea de trupă și de scris muzică împreună, ce vrem cu adevărat să spunem și ne-a ajutat să explorăm până ne-am găsit sunetul nostru (de asta e și un album super divers).

Io: Auzi, io nu știu povestea. De unde Purple Caravan?

SM: Într-o stare de spirit, dintr-o seară de vară, am ascultat eu Planet Caravan până efectiv am adormit. După asta, m-am trezit complet fără motiv pe la 3 și ceva dimineața, fiindcă aveam eu un riff în cap. M-am tot jucat pe chitară, până când mi-am dat seama că rifful ăla era ceva ce semăna super mult cu Purple Haze. Purple Haze și cu Planet Caravan au făcut să fie Purple Caravan. Prima dată l-am ales fiindcă sună bine, ulterior dându-ne seama că fix asta suntem. Suntem clasic cu ceva altfel. Că atunci când îți iei o shaorma și crezi că știi ce gust are, da’ băiatu’ a pus de la el extra picant ca să te surprindă. Fix așa!

 Io: Și? Ne mai pregătiți ceva? Schimbări la trupă, la sound? Piese în lucru?

SM: Pregătim, pregătim. Următorul material vrem să fie diferit. Dacă la Spirit of the Sun am ciocănit timid la toate ușile (muzical vorbind), pe ăsta vrem să spunem ceva. Are o poveste, un concept, un sunet al lui și o atmosferă care se transmite în toate piesele. E un mix de stări care au ca numitor comun faptul că aparțin aceluiași individ. Fictiv omul, evident, dar născut dintr-o sumă a felurilor noastre de a fi. Hai că deja am dat-o in poezii post-moderniste. Ideea e că se lucrează. Fără deadline, fără bariere. Când iese, iese, dar să iasă bine, cam asta e mentalitatea.

Io: Ce se mai aude de prin undergroundul oltenesc? Ai ceva recomandări, prospături 😉 ?

SM: Bă, sincer am fost mereu și sincer o să tot fiu. Scena din Craiova e sărăcuță rău. Și nu că n-ar fi trupe, căseapucă și se lasă zilnic. În afară de noi și de Crimena, nu prea sunt trupe care să se țină constant de treaba asta, cel putin in underground. Prazz’n’Blues a ieșit recent și văd că sunt puși pe treabă, Jet Black ar mai fi, și cam așa. Mi-aș dori super mult să se apuce lumea de muzică și să se și țină. Vedem după ce se liniștesc lucrurile. Sper să nu mai am loc in Craiova de trupe noi!

Io: Hai că mi-a făcut plăcere să te revăd. Sper să nu treacă iar 2 ani până la următoarea 😊!

SM: Hai că eșți un drăguț! Să sperăm că o să fie mai repede, să sperăm că o să avem și material să-ti băgăm în sacoșă și să sperăm că o să fie totul bine. Ca încheiere, pace, sănătate și dragoste mov pentru toată lumea, ascultați muzică și fiți fericiți și să ne revedem cu bine! Transmisiune încheiată!

Foto credit: DieRatte Photography

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s