Uite că mai intră o sacoșă pe intrigantul, atipicul, enervantul 2020. Din perspectiva drumurilor mele la taraba de underground să știți că marfa a fost din belșug și pare că pandemia nu a frânt spiritul creator. Exact ca în mesajul de pe tricourile lui ZØLTAN. Semne bune 2021 are 😉.
Dor Mărunt – O să-ți țin de cald și tu o să-mi ții de urât Un cântec greu. Sună mieros, indie pop accesibil. Dar șpițul în neocortex îl iei din versuri. Se cântă despre starea aia pe care cumva toți am simțit-o în viață, dar, din nefericire, mulți nu mai ies din ea, nici măcar nu recunosc că sunt acolo. Mi-e bine dar nu. De vină ești doar tu. Aici e mesajul nici măcar ascuns al celor de la Dor Mărunt. Nu știu dacă e vreun manifest ascumns piesa asta, dar, dacă reușește să dizloce ceva prin vreunul din voi, atunci și-a atins scopul. Scot destul de rar piese, dar toate sunt intens utilizatare de materie cenușie. Mai lăsați-ne, dar nu 😜.
Oigăn – Ora de desen Ca un produs al epocii în care ora de desen era adeseori vitregită de pregătirile la mate sau română, Oigăn ne dă o piesă scurtă din conceptul/album Antimaterie dedictă orei de desen. Noroc că e plină de veselie, fluierat și culori. Are niște versuri care s-au lipit de urechea lui fi’miu instantaneu, iar pe mine m-au făcut să zâmbesc cu subînțeles. Exact ca zâmebtul lui de final.
P.S. Se menționează numele lui Moșu’, deci se poate spune că e un cadou piesa asta.
ZDA – Fallout Bă! Ejti neboon! N-o știam pe Alina așa, dar cumva am intuit io ceva. Sub masca aia cool, care te taxează de nu te vezi, e o mare de sensibilitate pe care o deghiza în tot felul de forme de la stiluri muzicale not so deep, la versuri din zone protest. Aș pune pariu că luată la prelucrat, dar nu prea mult, piesa asta îi poate schimba traiectoria muzicală. Felicitări și LMA tatălui tău, ZDA. Are ureche 😉.
CDXX – Uzina de androizi nr 420 Zbang! De pe feedul fb venită. De data asta m-a targetat bine androidul 😉. Probabil pentru că titlul. Nu știu cine-s și dacă sunt chiar francezi. Poate-s ceva expați aciuați pe la noi care s-au gândit să exploateze filonul muzical specific Rep Socialiste România. Pe o electronică plină de low frequencies și sonorități de pe la începutuirle stilului, cu ritm synth wave și ceva versuri răstălmăcite din tot felul de cântece patriotice, trupa CDXX încropește un stil original și de urmărit.
Mademoiselle Claudette – Bonne nuit Rămân pe filiera franceză, de data asta chiar cu versuri în limba lui Robespierre sau Zidane 😜. Un lofi avec une bonne voix, un peu erotique et une absolute inconu pour moi. Pardon my frech. Cum, de ce, habar n-am. O fi un trend ? Și aici remarc în clip o oareșce nostalgie pentru anii 70-’80 prin pleiada de obiecte retro.
Greetings Sugar – Love is but a song The most candid indie song pe România pandemică. Greetings Sugar n-a excelat în activitate perioada asta. Sau poate nu ne-au lăsat să auzim. Cu asta s-au scos însă. E ciudat cum , în timp ce unii au trecut în zona depresivă a muzicii, ei au găsit filonul optimist. O linie sonoră nu foarte complexă, dar care compensează prin interpretarea vocală. Deci se mai poate să găsețti diamante și pe căile îndelung umblate. Ștefan Eremia parcă are o voce de rockstar grefat pe un suflet de teenager, iar dialogul/duet cu actrița Ana Maria Guran e de o simplitate dezarmantă. Toți trecem prin ce zic ei acolo, dar parcă vrem să ascundem asta. A se servi cu dragoste.
Michael Drew – RSVP Rămân pe tărâm indie, de data asta cu o tușă synth, poate post-punk. S-a legat și clipul în oglindă, de data asta cu aceleași personaje, dar cu acțiuni diferite. Cu un sound foarte bine aranjat, ready to export, dar cu prea puține viewuri deși s-au mișcat bine la Deermusic#3 trupa asta merită mai mult așa că mă bucur să o iau de pe taraba underground de câte ori am ocazia 😊.
Daniel Dorobanțu – Isvoare De Senin Întâmplarea a făcut să-mi ajungă la urechi piesa asta fix înainte unei excursii pe care am făcut-o în țara aurorelor, Islanda. Am luat-o ca pe un serendipity, ca pe o frântură de muzică pe care s-o ai în căști atunci când privești dansul electromagnetic pe cerul înghețat. La asta am și folosit-o… Astfel de construcții ambientale sonore puteți regăsi pe noul album de studio al cretorului din Timișara pe care vă invit să-l degustați perioada asta.
Faunlet – Rose Water PSYFI, albumul lansat în vară de trupa de cold wave/post punk ne mai dă un single cu tot cu videoclip. O piesă exterm de intensă. Ascult-o tare-n boxe și-o să simți cum te macină pe interior. O astfel de compoziție pe alte meleaguri ar fi făcut furori. Din păcate la noi se zbate-n anonimat.
Marin – 21/22.12.’89 Acesta nu este o piesă ci o paletă de senzații, după cum declară chiar autorul. Un electro house cu multe pasaje de improvizație, de joacă, Lungă, cum se întâmplă de regulă la stilul ăsta, dar faptul că nu stă prea mult într-u sound, într-un bit te face s-o poți asculta cu plăcere. Chiar și dansa 😉.
Ninigra – Vreau să am prieteni Mihai Iordache a venit cu compoziția, Ana Cristina Leonte cu interpretarea vocală, Florin Dumitrescu cu versurile și Tavi Scurtu cu producția. Un nou proiect care pare apărut ca o joacă sau poate un experiment serios. Registrul sonor se situează între euro-șlagăre și muzica ușoară românească de prin ’80. Cu influențe electro/pop/jazz. Ar suna decrepit dacă zona asta n-ar fi pe un revival puternic, iar cum o fac ei este next level. Normal că așa meseriași nu puteau s-o ardă superficial așa că piesa vine la pachet cu un ironic mesaj pentru păstrarea prieteniilor în viața reală și nestrămutarea lor în capcana social media. Pe filonul ăsta e construit și videoclipul care pare simplu, dar imită perfect un call pe platforme digitale cu o Cristina metamorfozându-se cu talent de divă de film în vreo zece personaje.
P.S. Ninigra o fi de inspirație Nina Cassian ?
criticeyez.com 