Mergeam spre clubul meu imaginar și mi-a sărit în ochi dintr-o vitrină de librărie un titlu- Piese de schimb pentru păsări călătoare…. Mă apropii să văd cine a scris-o. Surpriza m-a pălit! Oigăn. Pun mâna pe telefon și-l sun.
Io: Salutare, maestre! Ce-mi văzură ochii!? O carte de poezii d-a dumneavoastră. Lumea te știe drept cântăteț, deși tu ai mai dat cu subsemnatul la lyrics pe piesele din viața trupelor prin care ești sau ai fost. E început demult proiectul?
O: Servus. Nici n-a început. Nici nu s-a sfârșit. Pe furiș, “noaptea ca hoții”, o gașcă de prieteni mi-a făcut cadou cartea de ziua mea. Tipărită, dar nu publicată. Apoi, fiindcă n-ai voie să publici fără aprobarea autorului, am luat frâiele în mâini, am tăiat vreo zece texte care mi se păreau prea contextuale și-am scos de sub preș alte zece mai grăitoare și mai frumos împachetate. Deci, există două variante de carte. Aia cu majuscule e “pentru mine”, aia fără majuscule e “de la mine”. Asta pentru că URĂSC majusculele.
Io: Ca să mă leg de o artă mai familiară mie. Când le-ai scris le-ai auzit și melodia? Ar putea eșua vreodată prin cântecele tale?
O : Nope. Deloc. Eu nici nu le zic poezii, le zic postări. Dar pentru că iubesc aliterațiile și parantezele (tre’ să mai și iubească omul) între “poezii postate” și “postări pseudo-poetice” prefer opțiunea B. Sau, pentru că mi se par mai eficiente pe pagină decât în ureche hai să le botezăm “Vociferări vizuale”!
Io: Am reținut eu greșit sau ți-e mai ușor să scrii versurile cântecelor în engleză? Cum de astea în română?
O: Well, you might like to update on this one. But, then again…song lyrics ain’t got nothing to do with it. 
Io: E vreun pic de Dylan prin ele?
O: Nici măcar un electron dintr-un atom dintr-o moleculă dintr-un europalet de-al lui. Deși “peste tot Forța este, toate vietățile universului le leagă ea” cum ar spune Yoda. Așa că, și da și nu. Răspuns final. Sau nu?
Io: De ce piese de schimb pentru păsări și nu pentru pisici sau fluturi?
O: Pentru că nici pisicile și nici fluturii nu zboară anual până-n Africa și înapoi. Pot merge liniștiți până la cel mai apropiat service sau reprezentanță fără a se pune în mare pericol.
Io: Ana Blandiana sau Svetlana Cârstean?
O: Mi se pare tare haios și frumos că m-ai pus să aleg între două fete/femei/doamne/poete (știu, cred că de fapt se zice “poetesă”, dar mi se pare un cuvânt scârbos). Bănuiesc că are legătură cu faptul că mi-ai trimis întrebările pe 1 martie, nu? În spiritul aceleași sărbători îți răspund: ambele.
Io: Dacă ai putea defini un public căruia i se adresează poetul Oigăn care ar fi ăla?
O: Fustă mov până la genunchi sau pantaloni roșii. Nu aruncă chiștoace unde crește bujorul. Nu claxoneză decât pietoni cărora tocmai le-au căzut 100€ din buzunar. Îi place-n Măcin, dar n-are bani de Galápagos.
Io: Te înscrii în USR 
?
O: Nu, dar (încă) îi prefer altor formațiuni de relief.
Io: Unde găsim cartea și cât ne costă un autograf?
O: Cartea e la Cărturești sau aici. Un autograf costă promisiunea că vei vota la următoarele parlamentare. Cu cine vrea mușchiul tău. Plus TVA .
Io: De final niște versuri?
O:
Foaie verde de final
Iese fumu’ din furnal
La-nceput a fost cuvântu’
Ce păcat că l-a-mprăștiat vântu’
Io: Mulțam!
O: Și io.
criticeyez.com 