Trigon e un fel de națională de jazz de peste Prut. I-am prins într-un concert acum vreo 6-7 ani la Arcub în București și parcă am intrat într-o gaură atemporală de nici n-am simțit când au trecut cele aproape două ore de concert. De atunci nu i-am mai văzut deși ei au fost destul de des pe la festivalurile de gen din România. Acum m-am trezit în feedul facebookului cu noul lor album, URBAN, pe care m-am grăbit să-l ascult. Bineînțeles că vă las și impresiile mele despre el 😊.
Să-i zic simplu etno-jazz mi-e că nu m-aș face pe deplin înțeles și aș fura din valoarea muzicii pe care o fac ei. Mai degrabă se ia spectrul etno al folclorului basarabean (în principal, dar veți vedea că nu numai), ăla de bătătură, cel care a trecut peste zeci de generații și se împletește măiastru pe filon de jazz de avangardă făcut de unii dintre cei mai buni instrumentiști de pe meleaguri locuite de vorbitori de limbă română. Și asta nu-i după aprecierea mea că n-ar fi mare lucru, dar puteți verifica pe site-ul lor.
URBAN / 10 piese / aproape o oră de ascultare / etno-jazz eclectic pe violă, chitară (de mai multe feluri), drums, flugelhorn, saxofon, tilincă, și fluier, plus voce pe alocuri. Dar sigur am uitat ceva instrumente 😜.
Brâul deschide seria celor 10 piese. O prelucrare academică a unei învărtite jucate-n bătătură.
Cărarea e un drum ca-n basme în care ascultătorul se întâlnește treptat cu toate instrumentele din călătoria URBAN.
Împletit la 11 începe ca o doină, dar se transformă-n 11 feluri cu un climax mesmerizant pe la minutul 04:30.
Zongora, partea de etno coboară mai la sud, în Maramureș
Șarpele Roșu fusion etno-jazz-rock ca o replică pentru creația Pink Floyd-iană
Elfia cântecul de leagăn pentru zâne cu ușoare influențe din cultura elfilor (sau doar m-a influențat titlul 😉 )
Împletit la 5, aici jazzul își face de cap pe o eclectică piesă ce pare un jam session cu accent pe secția ritmică ce ar putea fi folosită în fantasticele urmăriri cu mașini din filmele polițiste ale anilor 80.
Tu Mișa, aici partea etno se retrage și lasă loc art-rockului, iar jazzul de avangardă mai lasă loc și jazzului clasic. Cine-o fi Mișa?
Joc-Ieri, bătuta de la Trigon. Vine și cu pasaje mai domoale incluse, de tras sufletul.
Miraza, am aflat și eu ce-i miraza. Oglindă. Cam asta e și piesa, o oglindă pentru tot albumul.
Nu-i ușor s-aleg doar o piesă care să mă fi impresionat mai tare. Albumul ăsta-i o casă și toate-s cărămizi din structura de rezistență. Dar, pentru că așa-i obiceiul, aleg Împletit la 11. A voastră?
Albumul este disponibil pe bandcamp spre ascultare și susținerea artiștilor. Trag speranță că anul ăsta îi voi revedea. Până atunci am ce asculta 😊.
criticeyez.com 