Hai c-a luat-o!! Concertul ăla descătușant s-a întâmplat pentru mine 🤘! Și s-a întâmplat tiptil, pe neașteptate, la fel cum am intrat în negura pandemiei.
S-a întâmplat la o sarma, mai exact trei sarmale că atâtea intrau într-un cornet de mălai- da, se poate cornet din mălai aka mămăligă rulată 😉-. Cineva, Sarmale la cornet, a avut ideea și ambiția năstrușnică să facă lucrul ăsta care mie mi se pare chiar o găselniță de marketing care merită salutată. Și savurată. De la idee până la implementarea sarmalei la cornet pe regim de viteză la cererea neașteptată a unu mini-festival e cale lungă însă. Dura cam mult cornetul așa că lumea savura sarmalele la to go. Aviz antreprenorilor. Dar ideea e că sarmaua a adunat lumea la o seară de vineri, iunie, post-pandemică, post-ploi, în cartierul Cotroceni și a fost MINUNAT!!
Haosul frumos mirositor s-a aliniat pe muzică. Întâi, la warmup, în deschidere a fost un moment de coveruri celebre la chitară acustică acompaniament și … acordeon, frate!! Totally unexpected cum pot să sune piese din Sting, Michael Jackson, Metallica în răstălmăcire acordeonistică. Pe Nothing Else Matters, partea de început când intră solo Hatfield, a fost acum a lui Ștefan Daniel aka Sfichi. Demență totală! Puștiul – că nu cred că are mai mult de 20 de ani – e un briliant. Probabil s-a născut cu acordeonul în brațe și acum face ce vrea cu el. A făcut tandem pe coveruri cu un chitarist talentat, din păcate nu i-am reținut numele, my bad. Un intro foarte reușit completat pe final de Daniel Olteanu Bvs la tobe pe un fel de impro nebun.
Pauză de sarmale care a pus în impas food truckul și apoi … STEMA. Trupa a apărut într-o formulă nouă. Io i-am prins prima oară acum vreo 4-5 ani pe când Stere mai dădea la tobe pe Himalaya. Oricum, ce s-a auzit pare soundul unei trupe care a repetat ceva timp împreună. Am avut un sunet neșteptat de bun pentru curtea dintre clădiri. Big up la sunetist 😉!
Cum să vă zic eu, concertul lor a fost ca noapte de înviere. A scuturat angoasele pandemiei din mine și, probabil, la mulți dintre cei prezenți. Au cântat cu chef, au cântat să sară virusu’ din noi. Emoția reauzirii unui sound de live m-a făcut să uit cu ce au început gigul. M-am trezit la Stres. De când nu v-am mai făcut un live pe fb a schimbat Zucky setările și mi-a mâncat juma din Starea Vremii, dar am prins toată Patima.
Silviu a avut poftă de oameni. Poate și pentru că a trecut printr-o pierdere a unui prieten/frate căruia i-a dedicat concertul și care a avut un rol în traseul formației STEMA. RIP Mihai Pop. A vărsat un strop de vin pentru el, dar a și ieșit în mulțime pe Prizonier ca-n vremurile de dinainte și, de ce nu, ca în cele ce vor urma.
Final cu răstălmăciri manelistice. Himalaya întâi la dezmorțire apoi una clasică, un cover neștiut pentru 20 de ani de la … am uitat 😜. Lumea a vrut bis, dar știți cum? D-ăla pe bune din tot sufletul. STEMA ne-a tratat cu Ignornța 😉
Seara s-a terminat târziu în noapte cu acorduri balcanice ieșite din acordeonul lui Sfichi chemat la scena cam cum li se întâmpla lăutarilor acum un secol.
S-a cerut apă la scenă, ar fi mers ceva lumini pe artiști, mâncarea a fost bună, uneori prea așteptată, dar ce e mai important este că, pentru mine, a fost ieșirea la lumină, pasul spre normalul pe care ni-l dorim. S-a întâmplat să fie Undeva în Cotroceni la o Sarma la cornet. Mai e și sâmbătă cu Narcis Axinte și duminică cu o surpriză.
Bine ne-am revenit!
criticeyez.com 