Manual de bune practici pentru suflete curate

Prima trupă din lume care-și lansează albumul de debut după ce a mai lansat un album 😜. Că așa a vrut pandemia. om la lună avea în plan lansarea primului lor album prin mai 2020, dar atunci eram zburătăciți fiecare prin izolarea lui. Din fericire, izolarea lor a însemnat albumul DANS de a cărui concert de lansare v-am povestit aici) și care avea momentum-ul lui anul trecut, cam pe vremea asta, fiind născut fix din emoțiile alea de atunci.



Ei, dar a venit timpul să ne întoarcem la normal. Sâmbătă seara, 3 iulie, Teatrul de vară Mihai Eminescu s-a întâmplat concertul de lansare al albumului cu, probabil, cel mai lung titlu din istoria muzicii În caz de om la lună, strigați “om la lună stânga​/​dreapta”, după caz. De fapt n-a fost concert ci un moment după cum a zis și Doru. Un moment în care destinele celor care se cred om la lună s-au împletit.

Să vă zic de premiere pentru că sunt vreo câteva. A fost prima mea experiență în acest amfiteatru. Are potențial de mult mai mult, aviz trupelor. Acustică de amfteatru, renovat, înconjurat de vegetație (luați ceva de țânțari când mergeți acolo). Are o capacitate maximă de vreo mie de persoane cred deci destul pentru ce poate atrage acum undergroundul nostru. A doua premieră a fost că mi-am folosit certificatul verde pentru prima oară. Funcționează. A dărâmat niște ziduri, niște temeri și a făcut ca lumea să fie ca înainte. Așa ajung la următoarea premieră pentru mine. A fost primul concert mare post-pandemie. Probabil vreo 500 de spectatori și, cred, cel mai mare concert al lor, lucru care și-a pus amprenta pe cantitate de emoții pe cap de cântăreț, cel puțin la început. Eu totuși cred că ar fi meritat un sold out. A fost un mix eterogen de oameni în public. Young people atrași de stilul melancholic indie, părinți cu copii în marsupii (și căști de zgomot, big up!!) sau copii la front stage, purii de vârsta mea care se simt atrași de complexitatea emoțiilor vărsate-n versurile lor care acoperă mai tot spectrul experiențelor middle age.


Acum, că v-am descris cum m-am priceput cadrul momentului să trec și la partea juicy. Care începe tot cu o premieră. E pentru prima oară când eu îi văd așa departe de publicul lor. Că așa e setupul acolo. Scena e mare și departe de spectatori. Asta și-a pus amprenta pe interacțiunea cu fanii cel puțin la început. A durat mai mult ca de obicei până când au tras năvodul corăbiei cu spectatori lângă ei, dar le-a ieșit după vreo 3-4 piese.



Concertul în sine a avut ca setlist tot albumul lansat ( n.b. – nu-s sigur că piesa Visători a fost ), dar și piese de pe primul/al doilea album DANS, deci cam tot ce-și dorea publicul. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost partea vizuală (by Dragoș Ometița), un ghid emoțional de stări și trăiri prin care te poartă muzica lor. De fapt acel manual de bune practici pentru un suflete curate.

Stele, urme, iertare, ascunzătoare, nepotrivire, pace, limite, frică/curaj, nesfârșit, renunțare, zbor, vindecare, hotar, potrivit, tihnă, iubire…

Momentele/piese cu Flaminia Nastai și violoncelul ei au marcat mijlocul concertului. Uite cam cum sună Distanță de siguranță. Și vestea bună este că urmează planuri cumune în perioada următoare 😉.



Booon, toată lumea happy, emoționată, cunoscătoare și cântătoare de versuri, dar io nu mă pot opri să nu mă gândesc la what’s next. Din dreptul meu am răspunsul. Indie rockul lor melancolic, new folkish, prinde o turnură foarte din zilele noastre când apare tușa de beat electro. Ce surpriză să te-ntâlnesc sau Cute sunt, din punctul meu de vedere, din zona spre care ar trebui să se înderpete trupa. My 2 cents.

Eu întorc des ochii spre public în timpul concertelor să iau pulsul. Guys, v-aș dori să vedeți de acolo reacția oamenilor. Pe Liniștea de exemplu vezi bărboși serioși care țipă refrenul ca un ritual eliberator de stressul cotidian sau prietene fete care-și spun una alteia versurile ca pe soluția magică, terapeutică la problemele emoționale. Reușiți să faceți asta pentru fani. Chapeau!



S-a da cu bis la greu, s-a strigat om la lună ca pe stadion din galerie, Doru a cântat singur probabil primul hit de pe vremea când om la lună era doar el, Luna ta, și doar prietenii urlau cu el refrenul pe la petreceri, iar finalul a fost cu Noapte bună – my fav de pe DANS– .

Numai Luna a lipsit semn că mai trebuie 😉.

P.S. Albumul poate fi ascultat și cumpărat de aici, dar este disponibil și în format fizic pe site-ul trupei.

One thought on “Manual de bune practici pentru suflete curate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s