Nu te mai saturi

Cumva a devenit o tradiție concertul Şuie Paparude din Control de pe 30 Decembrie. Cu tot cu Sold out. De prin 2009 cred, încă din Controlu’ vechi, există cântarea asta, mai puțin 2013 când MichiMan avea probleme cu pitpalacu’.

Te uiți în public şi-ți dai seama că-s fani mulți. Nerăbdători, un pic stingheri, că nu mai pierd nopțile prin cluburi, dar nici n-au pus tenişii în cui.

Sold out şi au început ca vedetele mai târziu cu juma’ de oră chemați de public. Seara începe cu proiecția clipului de la “Omul de gheață”, piesa lor nouă care anunță…?…album nou pe 2018!!!!… apoi şlagăr după şlagăr, mâini în aer, piese care se cântă singure cu Bean și Dobrică la supervizat și Michi atent la beat.

Vreo oră jumate de dans electro tribal. E ceva cu concertul ăsta! Adună pofte, e între sărbători, e ultimu’ pe an sau cântă ei prea puțin :)!? Nu ştiu. Dar iese cu dans mare.

Nu v-am zis de Călin. El are warm-up-ul şi after-u’ pe deşte de vreo 6 ani, plus Fjordisko, plus alte seri de muzică prin Control sau prin alte locuri. Şi mai e şi ziua lui care începe fix pe bisurile dublate de la Şuie.

LMA & multe gigguri Călin!! Aştept albumul nou Şuie Paparude!!

Rockăria față cu Jandarmeria

Nişte băieți cu coaie, Alex and The Fat Penguins au o piesă despre democrație şi justiție scoasă prin Ianuarie 2017, deci înainte de celebra Oug13. N-auzisem nimic despre ei. Un post grunge cu versuri manifest, în engleză şi română, “Tell me justice where you are?”. Nu e prea cunoscută, nici piesa , nici trupa, puține view-uri pe youtube, dar ei au ceva de spus aşa că trec la fapte. Au organizat un flashmob artistic în Piața Victoriei. Şi-au adus sculele, boxele, un generator de curent plus piesa. Aaa! Şi pe Pandutzu :). Au cântat şi-au luat amendă, şi ei şi cine a mai fost cu ei, că deh, e greu cu democrația şi libera exprimare a unui act artistic pe la noi. Dacă făceau în parc la IOR sau la Obor oare luau amendă? Oricum îmi place gestul lor şi, de azi, o să-i urmăresc. #Rezist

Filmarea e credit Pandutzu.

No, hai odată!

Așa îmi vine să le zic celor din Chasing I. Prima piesă a ieșit în primăvara lui 2016, “Change my ways” cu Vladimir Proca la voce, a doua piesă abia în Decembrie 2017 cu Septimiu Urzică la voce și alte schimbări prin componență. Mai apare Cristi Chiru de la The Mono Jacks. Cred că au și un logo nou. Un ritm amețitor, nu 🙂 !?

Nu mi-ar parea rău dacă n-ar suna atât de bine. Versuri în engleză, simple, dar cu mesaj. “Monkey Tribe” e piesa nouă, un indie alternativ melodic despre evoluția involuției umane. Aud că totuși mai au câteva piese prin studio și că poate e cazul de ceva live-uri la anu’. Good speed!

 

M A N I F E S T

Sună pompos, da’ cam asta vrea să fie.

De câte ori veți vedea la intrarea unei locații afişul ” Suport artist”, faceți-o! Când e biletul 20 de lei pentru un concert în underground gândiți-vă că e o investiție în viitorul urechilor şi sufletului vostru ş-al copiilor voştri, nu în vreun merțan sau vreo vilă. Când vine o trupă să cânte prin cluburi ea are costuri, scule, săli de repetiție, transport şi ce-o mai fi. Ba altele bagă bani şi în concert, în efecte, butaforie, costume. Majoritatea covârşitoare a artiştilor alternativi au alte surse de venit pentru că altfel ar fi ca greierele din fabulă.

Deci, nu mai atârnați de invitații, ci fiți bucuroşi să-i susțineți, cumpărând bilete, muzica lor sub orice formă, merchandisingul. Tricouri cu undergroundul românesc n-o să găsiți în UK. Be proud of it :)!! Nu dăm bani, dispar şi mergem toți la Andra şi Holograf. Clar!?

Chapeau, Munteanu!

15515511_367552636929065_1121634353_o

Tot șerpuid prin underground te întâlnești inevitabil cu câteva fețe prezente mai peste tot. O să vă scriu în timp despre ei pentru că, pe lângă artiști și creatori, au rolul lor în viața acestui fenomen.

Încep cu Bogdan Munteanu a.k.a #Munteanuepestetot. Nu degeaba a apărut hashtagul ăsta :). El chiar e ubicuu. Eram odată cu el la un gigg la Arenele Romane, iar peste vreo oră îmi apare notificare de live de la el de la FoodHood. Dacă știți că are vreun frate geamăn să-mi ziceți și dau o erată :). Eu știu doar că are bicicletă și neastâmpăr.

Îl știu de vreo 3 ani și cred că prima oară ne-am întâlnit în Control. De atunci ne-am tot văzut, dar niciodată programat, ci pur și simplu prin mulțime. El e tipul cu barbă care face tot timpul live-uri la spectacole și are vorba aia celebră “Bag-o p’aia!”.

De la un moment dat a început să ia în serios hobby-ul ăsta al lui. Și-a facut pagina Munteanu unde promovează evenimentele la care ar merge el, s-a băgat la organizare de evenimente la Sofar, Fabrica de Jam , JVDM, apoi booking and PR la trupe din underground Eyedrops, Aida si Noi, Orizontal, DBLTRBL,Partizan. Firescul s-a întâmplat acu’ vreo 2 luni. A făcut pasul de la inginerie spre altceva, a renunțat la confortul corporatist și s-a aruncat în nesiguranța asta colorată din underground. Chapeau, pentru asta Bogdane!! Undergroundu’ a câștigat și sper să ți se așeze și ție apele, să poți fi în continuare peste tot ;). Hai noroc!

15592595_369423850075277_1613062156_n

P.S. A devenit și responsabilu’ de party și voie bună la J’ai Bistrot, Centru si FoodHood, asta ca să știți pe unde mai ies petreceri mișto în București.

Silent drops

Ultimul gigg Eyedrops pe anu’ ăsta a fost aseară în Expirat. E trupa care mi-a dat cel mai fain album din acest an, mi-au transmis cea mai multă emoție. Da’ tot am întârziat :)! Noroc că am prins “Mai stai” de la început că nu m-aş fi iertat.

N-a fost un concert normal, ci unul silent. La intrare primeai o pereche de căști mişto prin care îți venea muzica live de pe scenă. Căști faine, branduite cu logo-ul Eyedrops, audiție de calitate și luminițe cu care se jucau Paul Manolescu cu țâțâiala din buze sau Adi Maraloiu din cinele din când în când transformând toată sala într-un pom de Crăciun :). Mai fusesem la silent party-uri, dar la concerte de genu ăsta, nu. Pentru ei era a doua experiență după cea din august tot din Expirat. Până să-mi pun căștile m-am simțit un pic ciudat. O sală plină de oameni şi luminițe, oameni care dau din cap şi mai murmură niște versuri. Music zombies, mi-am zis :). Cum pui căștile treaba se schimbă. Am sentimente amesctecate despre felul ăsta de concert și le împart cu voi de genul analizei pros/cons.

Pros. Calitatea audiției este clar superioară unui concert clasic. Auzi bine de oriunde şi de la țigară, şi de la toaletă şi de …acasă ? Clare sunt şi versurile lucru important pentru o trupă ca Eyedrops. Dacă ai venit pentru muzică ai ocazia să te conectezi foarte bine cu ce e pe scenă. E ca și cum ar cânta doar pentru tine. De altfel auzi şi toate dialogurile de pe scenă lucru care de obicei se pierde. Nici live-uri pe fb nu prea ies că n-ai cu ce, deşi am ascultat “Bicicleta” fără căşti şi corul vocilor a fost sublim.

Cons. Aici vorbesc de experiența colectivă, de feedbackul de voci amestecate cu muzica dinspre scenă. Nu prea poți agăța şi asculta muzică în acelaşi timp, nu prea poți intra la pogo :). Poate se pot face ceva reglaje de a capta atmosfera şi a o băga în căşti.

Să vă zic şi de Eyedrops totuşi, nu? Au cântat mult şi cu poftă. Am avut şi surprize, vreo 3, neauzite, şi tare bune. Material pentru un nou album. Piesa de final, de dinainte de bis normal, e mai energică, un pic atipică lor de la care am reținut versul ” Te aruncă strada în casă”. Deja curios de ce ne pregătește viitoru’.