electroColind

În perioada asta a anului urechile îți sunt inundate de Gingle bells, All I want for Xmas și Last Christmas. Prin mall-uri, restaurante și lifturi. Puține sunt locurile și ocaziile în care mai dai de colinde românești autentice și cât sa le asculți și pe alea?

Anu’ ăsta am găsit încercarea asta de electro-colind a lui Mihai Toma. Îmi place. Un pic a la Enigma așa, dar își atinge scopul, îmi dă starea și m-a facut s-o ascult de mai multe ori. Are îmbinări interesante de electro-ambiental și folclor în ce-am mai găsit eu despre el pe net, vreo două albume și colaborări interesante. Vocea de pe “Steaua sus răsare” aparține lui IreneIrina Oancea -, o necunoscută pentru mine și o surpriză plăcută în același timp. Crăciun fericit, zic!

 

 

NoruNegru și albumul contra

 

NN contra

NoruNegru a scos un album pe care-l așteptam, unul despre care aveam o premoniție că-mi va plăcea. Ei, nu! Nu-i chiar premoniție pentru că anu’ asta i-am prins prin live-uri și am deja o chimie cu ei. Și stiu și de ce, versurile. Versuri în limba română, că am eu păsărica asta. Băi, sunt bune! Interesante, un amestec de cuvinte și imagini, neașteptate, acordate cu realitatea urbană din jurul nostru.

CONTRAINFINIT, un titlu ce sună a revoltă, a manifest, a protest împotriva implacabilului. “Nu mai vreau să mă întorc” este ultimul vers de pe album și acolo vă găsiți explicațiile.

Albumul are piesele aproape încadrate de aceeași linie melodică cea de pe piesele “Contrainfinit” și “17”.  De aici și ideea de infinit, continuitate, repetitivitate, dar …

Mie “Contrainfinit” îmi aduce aminte de Alannah Miles cu “Sonny say you will“, dar îmi place mult ce iese din versuri, “Și dacă toți voiau mai simplu, noi cum să vrem așa!”. “17” e piesa instrumentală, pe aceeași linie, pe care apare și un saxofon misterios ;).

“Vino să vezi” e o rockăreală pură, cu adrenalină, mesaj și versuri rebele, “Generația mea stă’n țara altcuiva”. Muzică de “nu dorm” :).

“1000”, da, e și aici o piesă “1000”, iar 1000 apare ca un laitmotiv prin mai multe piese de pe album. 1000 de nopti. Scurtă, experimentală și un pic tristă. O fi despre incertitudinile din orizontul noii generații?

“IPHONESTARBUCKSOCB”  e preferata mea de pe album, singura cu videoclip. Titlul mă duce spre un manifest  împotriva tăvălugului uniformizării moderne. Iphone, Starbucks, OCB. Un pic a la Kings of Leon ritmul, dar din versuri iese ceva ce nu-i tocmai mainstream.  “Ei toți te-au mințit că la final zâmbeai. Tu credeai” pare un strigăt spre generația lor, de a ieși din bula tech-consumeristă și a căsca ochii mari spre realitate, ochii lor.

“Unde stai”, o piesă de inimă frântă, de beție perpetuă. Toți am pus întrebarea asta și ne-am luat-o peste bot, nu?! Apare și o trompetă p’acolo ca să amplifice senzația melancolică.

“Atunci/Acum” un folk rock pe care apare chitara solo a lu’ Dan Minel Stoica inserată discret și bântuitor . Iar inimă grea.

Văd o carieră pentru piesa “Mireasa”. Zic io că niște roackeri o să-și cam ceară fetele de mirese pe ea. Super inspirate versurile, iar ritmul e fix potrivit după 7 beri când orice bărbat, se știe, devine romantic și făr’ de cap ;). Noroc că vin piesele de trezire, “Niciun rost” și “Copiii” după :). Iar simt o melancolie ofticată în versurile din “Copiii”, pare că-i un mesaj al copiilor Revoluției care nici acum nu înțeleg ce plm a fost atunci.

…aici închid “dar”-ul de la început. Piesa “Fără bani” pare lăsată special în afara buclei infinite. Bass agresiv, împușcat de trandafiri în cap și dor de zbor că n-ai chef să te-ntorci.

Ăsta-i album numa’ bun să te întrebi ce vrei să faci în 2018. Ascultă-l și iesi din buclă!

 

 

 

 

 

 

 

 

Forever young, sometimes drunk

Îmi intră în weekend o invitatie pe wall de la Dinu Guzzu. Cică să merg la Terasa în Obor că-și lansează scriitura, a doua, “Intervenția“. N-am așteptat a doua invitație pentru că-i citisem prima carte, “Ultimii oameni. Etnografia unei peluze” și mai sunt și câine roşu pe deasupra.

Deci Sâmbată pe la 16:00 sunt în Obor. Ultrași, hipsteri, cetațeni 😉 , precupeți, copii și gură-cască. Iau un vin fiert, cumpăr cartea – că așa-i frumos,nu?!- și încep să socializez. Atmosferă masculină, testosteron, dar sunt și femei și copii de față și se respectă asta.

MC e Adrian Hepaticus, proprietarul terasei și unul dintre membrii galeriei. E încropită o mini scenă din mesele terasei și începe treaba. Oameni hotărâți, încep cu o strigare de galerie de te furnică pielea. Normal că n-am tacut :).

Intră Danciu gol care vorbește simplu și din inimă. E clar emoționat. E mai obișnuit cu crampoane decăt cu speechuri, dar primește aplauze și urări de bine la echipă.

Urmează Vasile Ernu care declară din start că-i rapidist. Normal că-și ia glumele peste ceafă, dar cu respect și onoare. Rețineti asta! Apoi Mitoș Micleușanu compară romanul cu filmul după povestea lui Irvin WelshThe Acid House“, realitate șocantă. Și el se duelează cu ultrașii, dar nimeni nu se supără. Dinu stă între ei și mai temperează avântul unora, cu autoritatea unuia dintre ei. Apare și Andrei Gheorghe care nu prea nimerea Oboru’. El e mai tupeist la vorbe :). Și mai emoțional. O dă cu mingea de 18 și de 35 pentru cunoscătorii maidanelor copilăriei, apoi mulțumește galeriilor bucureștene care au salvat proteveul la mineriadă fiind singurii dispuși la o trântă în zilele alea. Nu-i departe de adevăr.

Cartea este o replică a primei, mai puțin axată pe sociologie şi studiul subculturii hooligans şi mai mult pe povestea trăită alături de ei. Se vrea, cred, un fel de manifest, de reparație morală pentru membrii galeriilor, atât de stigmatizați de mainstream media. La urma urmei vorbim despre medici, avocați, muncitori, patroni, studenți, adică fix oameni ca restul doar cu mai multă pasiune. Şi asta e un lucru bun!!

Cum să se termine o astfel de lansare, cea mai inedită și mai adevarată la care am fost eu vreodat’, unde eram, probabil, înconjurat de personajele din carte? Fix ca-n peluză. S-au aprins celebrele torțe și s-a scandat. Fum și bucurie. Sănătate, Cucule!! Forza Dinamoooo!!

În loc de Fuego

De ceva timp, vreo 4 ani cred, am câteva apucături, obiceiuri în perioada asta a anului. Una dintre ele este concertul de colinde al corului Sound de la catedrala catolică Sf. Iosif. N-am nicio treabă cu religia, da’ vă spun că în locul ăla se aude magic.

Şi aseară a fost full. Vreo 400 de oameni, pe bănci şi în picioare şi o linişte perfectă să-ți intre vocile-n suflet. Flori dalbe, Aleluiah au fost o bună schimbare de registru pentru urechile mele :).

Concertul are scop caritabil, cadouri pentru copii mai puțin norocoşi. Când e intrarea liberă şi o cutie mare la intrare fiți generoşi :).

EMI / Look up 180° la debut

O să vă povestesc puțin despre un debut inedit în undergroundul bucureștean. E cel al lui EMI ( ElectroMagnetic Interference) proiectul one-man-show al lui Emi Baragan.

Când zic one-man zic tot: muzică , versuri, interpretare, producție, master, scule, tot. O grămadă de energie, timp și talent. A lansat pe toate platformele on-line albumul “Look up 180°” prin vară, iar Sâmbătă seara în Metal Jack a fost și primul lui gigg live. Vreo 30 -40 de spectatori, emoții stăpânite cu o gură de rom și suportul lui Adi Spier la pupitrul de sonorizare. Cei doi au o colaborare faină pe alte proiecte despre care o să vă zic altă dată.

Trei chitări (sau chitare cum s-o zice), ‘j de pedale pentru tobe, efecte, delay-uri, preseturi. Toată piesa, toate trackurile ți se contruiesc auditiv chiar în fața ta. Ritmul tobei, linia bassului, cinele, armonici repetitive peste care intră apoi cu vocea și floricele de la chitara solo. E un performance live impresionant prin desfăsurare. Am reținut și câteva piese “Nu e timp“, “Cut it out“, “Fericirea doare“. Un post grunge cu versuri și în română și în engleză, la fel de interesante în ambele versiuni.

Am ascultat tot show-ul și mi-a plăcut. Se simte totuși matematica melodiilor, iar efortul de concentrare la fiecare etapă a pieselor îmi pare că fură din forța de exprimare solo și din prezența lui în show ca frontman. Nu știu cum va decurge proiectul și care va fi succesul lui la public, dar pentru idee și realizare deja merită un mare Big up!!

În rest, ascultați albumul de studio aici: https://electromagneticinterference.bandcamp.com/