Casa vie

Am aflat că și-a redeschis porțile spre vizitare Casa Costa Foru la Dealul Mitropoliei nr 7. Am desoperit casa asta acum vreo 3 ani și de atunci mă reîntorc cu drag la ea. E o casă vie ținută așa de o mână de oameni care se încăpățânează să-i păstreze magia.

Am pedalat prin ploaie să ajung la evenimentele de Vineri. Am întârziat și am aterizat fix în mijlocul evenimentului din sala de la parter, un discurs despre Emil Prager, susținut de Nicolae Șt. Noica, inginer constructor, fost ministru al Lucrărilor Publice, profesor universitar și autor a peste 50 de articole în domeniul construcţiilor şi istoriei tehnicii construcţiilor româneşti. Nu știti cine-i Emil Prager? Google it! Dacă ești din București treci zilnic pe lângă operele lui ;). Iar dacă ajungi în camera la Nicu o să ai parte de o călătorie în timp ghidat de vocea lui ce pare că iese dintr-un vechi radio cu lampi.

Apoi, pe scara centrală, a fost o degustare de vin de la Marvin Wineshop, un pretext numa’ bun să explorezi casa cu un pahar în mână, să citești istoria familiei printre zecile de poze vechi adunate de echipa de voluntari, să arunci o privire pe terasa din spatele casei, să te uiți curios la obiectele adunate de prin podurile Bucureștilor.

Așa am făcut și eu, dar un acord de chitară și o voce m-a tras spre salonul de la etaj. Petra Acker își pregătea concertul. Nu numai vocea ci și scena. Se vedea pe fața ei că e în locul în care-i place, pe care și l-a aranjat ca pentru muzica ei. Are și de ce să fie bucuroasă. Cânta într-un salon care a fost inima petrecerilor interbelice, un salon gândit special pentru muzică. Oricărui muzician i-ar plăcea să cânte aici. Show-ul ei a fost exact cum mă așteptam. Sala plină, sunetul perfect, Petra a confiscat urechile, privirile, degetele și palmele tuturor. O suspectez de vrăjitorie muzicală :).

O să mai revin aici. Casa mai e deschisa până pe 3 Iunie și vă sugerez să treceți pe acolo că nu se știe când se mai deschide, dacă se mai deschide. La fel vă sugerez să nu ocoliți cutia cu suport voluntar, banii de acolo sunt folosiți pentru întreținerea casei. Nu uitați, casele unui oraș sunt unul din depozitarele istoriei sale. Fără ele, o parte din reperele noastre se sting…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s