Băi nu pot să mă abțin. Vama și Tudor Chirilă au scos o piesă, să-i spunem, atipică În țara în care m-am născut. E un cover după piesa lui Jean Moscopol, un artist interbelic care a fugit din țară imediat după venirea comuniștilor, în 1945, iar asta e o piesă din exilul său.
Bun. Prima oară când am ascultat-o am avut impresia de un Florin Bogardo reloaded în 2018 cu o nostalgie puerilă. Da’ mai era ceva și nu știam ce. Am mai ascultat-o și m-am uitat mai atent și la videoclip. Încet, încet, simbolurile ieșeau la iveală. Dansatorii în alb sunt luați din dansurile searbede din Cântarea României. Știu asta pentru că am vârsta :). Locul unde este filmat videoclipul este Teatrul de vara Capitol ( inițial numit Alhambra), un alt simbol al acelor timpuri. Da, dărăpănătura aia mai jos de Control, care era pe vremuri clubul de fițe al capitalei alături de Union. Grădina care a rezistat comunismului, da’ a răpus-o degringolada post-decembristă a capitalismului mioritic. Finalul piesei este o ploaie roșie, un simbol de jertfă din care să renaștem? Data lansării este cu 2 zile înaine de protestul despre care știm deja că se va vorbi mult. Suspensia în care rămâne tot clipul la final, după ce sunt strecurate câteva versuri din Deșteaptă-te române, o fi momentul în care suntem acum? Iar la răscruce?
Acum văd clipul ca pe o metaforă, ca pe o punte pe care Tudor, Vama și Jean o trimit peste toate prăpăstiile nației ăsteia. Peste ani și perioade care mai de care mai ciudate, mai provocatoare, mai nasoale. Peste diferențe de orientări politice, poziționări de moment sau interese. Peste cei de aici sau de aiurea. Peste nostalgici și progresiști. Peste toți.
Pare o piesă despre Unire și renaștere, nu ;)?
Mulțumesc Tudor. Mulțumesc Vama. Mulțumesc Jean Moscopol.
criticeyez.com 