Vineri seara m-am suit pe două roți, nemotorizate, și am mers la capat de București. Cam în blind pentru că nu știam exact ce voi găsi. M-a atras un eveniment organizat de gașaca bikerilor Dark Wheels. Unde? Undeva pe după târgul de mașini Vitan e o curte, cu un club pe unde-și mai povestesc ei aventurile. Intrarea liberă. Nu tu brățări, nu security. La ce-ți trebuie security când toata lumea e fioroasă, dar toata lumea e prietenoasă și pusă pe disctracție :).
Cum am intrat am văzut în față scena de pe care MC Cristi Hrubaru anunța trupa Kunnstra. Ratasem pe Blue420 că am calculat ca naiba timpul de pedalat.
Un hard rock mai spre metal cu sound adus în zilele noastre și o apariție scenică intersantă. Două rockerițe la voce și chitară te cam țin cu ochii lipiti de scenă, da’ vă zic că merită să căscați si urechile bine 😉 . S-au adunat vreo 30 prin fața scenei, da’ asta pentru că lucrurile d’abia începeau.
Prin spatele scenei se tot auzeau motoare la parcare, pe poartă tot intrau geci de piele cu însemnele găștior de motocicliști de prin toata țara: Free Riders, Hells Angels, Lupii Liberi, Heavy Riders, B-zones, Ironwill, Riders Crew, SlowRiders și încă alții. Party-fest-urile astea sunt ca niște cumetrii pe care cluburile de bikeri le fac anual dându-și astfel motiv de o călatorie în gașcă prin țară. Nu urmăresc profit, ci doar distracție. N-au sponsori ci doar parteneri care-i sprijină. Și multă camaraderie.
Am dat o roată prin curtea aia mare. Mâncare simplă, bună, nefandosită, prin ceaune și pe grătare. Baru’ bun cu o palincă super și alte licori care ar da râsu’ unor festivaluri cu pretenții. Totul cu bun simț la buzunar. Pe lângă gard câteva corturi cu chestii legate de pasiunea lor: căști, stickere, ceva artă și într-un colț chiar ceva motociclete în căutare de stăpân nou.
Numă’ bine turul că intră trupa Zaibăr în scenă. Auzisem de ei, da’ era prima oară când îi vedeam pe scenă. Folk de haiducie și inimi colorate, zic ei. Iau piese de prin zona folkului și rockului românesc, le bagă în mixerul lor oltenesc și talentat, le agită un pic și le servesc cu mare distracție.
Să vezi roakerii cum horesc pe Au înnebunit salcâmii, Șpriț de vară, Melci, scoici, raci …craci sau pe Vlase cum cântă din public pe Basm Epic băgat la bis :).
După ei, la fix legat, organic, pe val, a venit White Mahala. Reinterpretarea lor la Personal Jesus cu extra umor si țambal, Hopa Mitică, a încins iară treaba. Deja se umpluse locul din fața scenei. Sharaiman, și se ia lumea în brațe. Băutura mă face destept și dezleagă limbile.
O sârbă versiunea rock exact ca un ride pân’ la Vadu, ridică prafu’ în aer. Se făcuse târziu în noapte, mai aveam mult de biciclit așa că n-am prins RoadkillSoda. Și a doua zi se anunțau lucruri mari. Eu le urez să se audă și mulți ani de acu’ încolo.
Pe oamenii ăștia îi leagă motorul și distracția, nu neapărat muzica, dar cumva gusturile sunt comune așa că am găsit o petrecere unică pe care n-o pot găsi în alte locuri.
Asfalt uscat!!
criticeyez.com 