Se scrie mult zilele astea despre #Colectiv. Din păcate, doar acum. N-o să vin cu lacrimi, emoții, furie în plus. Îmi vine însă enervant în minte un citat “Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete”. De ce? Au trecut trei ani de când ne trezeam cu mesaje care ne întrebau dacă suntem ok sau dacă știm de vreun prieten apropiat. Apoi, mesajele și știrile că unul de-al nostru nu mai e sau este în chinuri prin vreun nenorocit de spital nepregătit de pe la noi, la cheremul politicienilor disperați că li se tulbură mersurile. Da, noi, comunitatea underground, am avut cele mai crunte pierderi și mă așteptam să nu uităm așa usor. Mă așteptam ca seara de 30 octombrie să fie una de stat la bere, de mers până la Colectiv cu cei ca noi, de aducere aminte și atât.
Văd cu mâhnire că nu-i așa, dar am o rugăminte pe care vă rog s-o dați mai departe. Dacă vrem ca peste ani să nu se repete un Colectiv e nevoie să păstrăm memoria. E nevoie ca seara de 30 octombrie să fie fără concerte, cu scenele goale, să fie cu liniște și timp de ascultat prietenii. Depinde de toți asta, de cluburi, de trupe, de noi publicul, ca prin liniștea din seara asta să trimitem un mesaj peste generații. Se vor întreba puștii peste 10 ani de ce nu-s evenimente pe 30 octombrie și atunci vor căuta, vor afla poate pentru prima oară, că s-a intamplat așa ceva, că e bine să te uiți pe unde ieși din club în caz de urgență, că e bine să sesizezi lipsa normelor de protecție, că e bine să caști ochii și să nu-i lași pe alții să hotărască pentru tine. Atât. Nu-i greu și cred că suntem datori cu asta.