Miros de frunze uscate, ca de pădure toamna, în sala de la Apollo111 Teatrul. Așa arăta scena pregătită pentru concertul de lansare al albumului Blue Noise. Foșnetul din sală s-a oprit (parțial, că pe copii nu-i poate opri nimic :)). Apoi s-a mutat pe scenă. Ştiu că pe ei îi scotea din concentrare, dar în sală s-a auzit tare bine. Pentru a cappella ai nevoie de concentrare în plus.
Aşa a început un concert-revelație pentru mine. Revelație pentru că nu m-am aşteptat ca vocea umană să fie atât de puternică. N-am simțit lipsa, nevoia de instrumente! Acopeareau ei tot: contrabas, chitară, drums, alămuri, pian şi ce-o mai fi fost. Cred că a fost o muncă de ani de zile să potrivească vocile şi talentul celor şase membri. Jazz, blues, pop, rock, electro, lăutarească, toate s-au amestecat acolo printre frunze, mere și voci.
lbumul/proiect pe care l-au lansat aseară PORTRAIT, e un album după vocea şi compoziția fiecărui membrual sextetului vocal. Cred că este primul album a cappella realizat la noi. Spectacolul a fost un amestec de piese de pe album sau aiurea. Câteva piese mi-au rămas în memorie, dar ar fi meritat menționate toate. O piesă în limba turcă, o poveste de dragoste pe Bosfor, Dor de viață al Aurei Urziceanu, Banii lui Artanu (spectator şi el), Prime time blues la care a intrat şi sala cu aplauze, Pass me the jazz, Până când nu te iubeam al Mariei Tănase sau I feel it coming de laThe Weekend feat Daft Punk.
Din piesele noi am remarcat una compusă de AC Leonte care a avut de toate în ea: soul, electro, dub step :). A fost chiar şi un moment impro de instrumental dacă vă vine să credeți :). În concluzie o dovada a măiestriei vocii umane, probabil singurul “instrument” capabil să le substituie pe celelalte (în afară de computer).
Final cu Bohemian Rhapsody la bis cântat demențial. Aş merge oricând să-i revăd ♥!