Am ajuns în sfârșit la un live acustic cu Lasagna & Rochenrol. I-am mai avut prin sacoșe, dar niciodată nu i-am prins live. Bine, nici n-au prea mult timp de când au apărut, cred că prin toamnă am auzit prima oară de proiectul ăsta. În fine. Pentru Silviu știu că e o prelungire a pasiunii lui pentru poezie lucru pe care nu prea apuca să-l arate în ex-aventura sa, mult mai dură sonor, de la Familia Jeff. Despre Andreea, vocea trupei, nu știu nimic. Nu știu să fi cântat înainte, solo sau în altă trupă. După tehnică pare că nu, dar după voce e bine că și-a luat curajul s-o facă până la urmă.
LE: Am aflat că piesele sunt marea majoritate compoziția Andreei, versuri şi linie melodică, motiv pentru care e şi mai îmbucurător că le-a adus spre ascultare. Keep on singing!
Intim la DuDa – da, iar am fost acolo pentru că se întâmplă lucruri faine- destulă lume cât să fie bine, acustica pefectă și poezia lor pe rock. N-au repertoriu mare încă. Au lansat deja în online Catastrofa (preferata mea), Timp și Muribunda – care pare hitul lor, cerut și de public la bis-. De aseară vă dau în premieră Poza, vedeți aici. O muzică tristă, dar nu deprimantă, probabil făcută ca mod de exorcizare a propriilor demoni. Poate avea efect terapeutic dacă ești în acea fază a vieții, altfel o poți lua preventiv ca să realizezi că viața e mișto doar să vrei tu să fie mișto.
Moment poetic la final. Silviu a recitat din poeziile de pe albumul său Scrum. A recitat oribil :D, no offense. Lasă pe altcineva s-o facă! Tu stai și ascultă-te c-o faci mult mai bine. Am luat cartea acasă și am deschis-o. Am citit aiurea vreo 20, cred. Unele scrise înainte de borna Colectiv, altele după. Una scrisa între cele două vieți, premonitoriu parcă.
Scrum
să respir singur
să nu împart aer sau priviri
vorbe sau trăiri
până când mă pot scufunda din nou
între voi
mă găsesc în nopțile distorsionate
și râdem și suntem
și plângeam și am fost
… totul
criticeyez.com 