Am fost la concertul Toulouse Lautrec să le urez LMA de 10 ani și am stat și de vorbă cu ei.
Warm up: Vă pun câteva întrebări ca din public deci să nu vă supi dacă răspunsurile sunt deja date. Plus că ordiea îmi vine de la cum avanseaza paharele de vin roșu – btw am degustat cupajul X by Toulouse Lautrec de la Alira și mi-a plăcut cam mult :).
Io: De ce Toulouse Lautrec și nu Corneliu Baba?
TL: La început în Toulouse Lautrec toți aveam barbă, ne plăcea vinul roșu și eram o adunatură destul de funny, în plus mai aveam și un chitarist care avea prenumele Henri.
Henri de Toulouse Lautrec era un tip căruia îi plăcea viața de noapte, își trăia zilele într-o casă de toleranță de multe ori și este autorul primelor postere de club.
Spunând asta și revenind, cu Corneliu Baba cum ne-am fi putut asocia? Că a pictat muncitori și clar obscur?… Nu cred că aș putea alege un artist român (poate doar câțiva contemporani, dar nu sunt așa cunoscuți)
Noi nu prea am avut obiceiul culturii pop, chiar și dadaiștii au cam plecat din țară. În cultură ne luăm prea în serios.
Nici internațional nu cred că găsești foarte mulți: Toulouse Lautrec, Andy Warhol, Picasso, Salvador Dali… și mai noi: Damien Hirst, Jeff Koons, Basquiat, Matthew Barney.
Artiștii ăștia se potrivesc ca nume de formație pentru că ei au trăit cultura pop, s-au inspirat din ea… sunt artiști de tabloid.
Io: V-ați găsit misiunea? De ce mai cântați după 10 ani?
TL: Cântam pentru că ne place. Ne place să fim o trupă, ne place să spunem lucruri care contează pentru oameni, ne place să fim în mintea lor cu versuri simple, dar cu sens și muzică bună înregistrată pe cuburi cu lămpi și microfoane cu membrană mare. Ne place să evoluăm și să producem din ce în ce mai bine muzica noastră. Misiunea noastră este să fim fericiți și să transmitem asta și publicului nostru, fie că vorbim de lucruri mai vesele sau mai puțin vesele.
Io: După pistrui pe sân, porno, camera 203 ați ajuns… La început. Pare un fel de drum inițiatic în lumea muzicii făcute cu un scop, altul decât banii.
Multe piese de pe X au fost deja lansate în Video Content – Indiscret social, un proiect drag mie. Nu e neapărat muzică de dans, mesajul fiind cel care iese în față. Ce vă mână spre zona asta ? De ce nu stați cuminți pe craca cu iubirea sau dujmanii?
TL: Am simțit nevoia la un moment dat să spunem și niște lucruri foarte serioase despre societate și despre viață. Ceea ce trăim toți este ca un film, totul este regizat de către noi înșine și de aceea scenariul are din toate. Cred că cel mai mare dușman al omului este plictiseala. Aceste creierașe pe care le avem în cap nu suportă plictiseala și repetitivitatea. De aceea am ales să mergem și în alte zone decât cluburi, dragoste și hoteluri. În plus, colaborarea cu Samusocial cred că ne-a făcut mai buni. Eu am lucrat cu oamenii fără adăpost ca regizor și m-am apropiat de ei, am dus fiecare haine și ce mai aveam de dat și i-am plătit ca actori în proiectele noastre. Este un lucru de care suntem mulțumiți, deși întotdeauna poți face mai mult. Este un subiect și o problematică greu de abordat, cel mai bine fac treaba asta asistenții sociali, de aceea trebuie să susținem ONG-uri de acest gen. E important să spui lucruri relevante, fie că vorbești despre probleme sociale sau dragoste, ele fac parte din viață.
Io: X, la primul gând, pare că e legat de cei 10 ani de când o ardeți indie pe scena underground. Mai are vreun alt sens ascuns?
TL: Da, asta este primul sens (10 ani), este și ca o bifă: been there, done that. Un alt sens ar fi evoluția acestei trupe, albumul X este un upgrade.
Io: Arta – primul senzor al libertății de exprimare și ultim bastion în apărarea ei. Ce zice Toulouse Lautrec despre implicarea activă a artiștilor în viața cetății? Stai pe coadă să nu superi sau speak up?
TL: Avem mai multe versuri în care vorbim despre asta. Chiar și pe X avem piesa Lansăm Speranța. Credem că “dacă nu pășești drept pe stradă, nu pășești drept pe unde”. În general în Toulouse Lautrec avem aceleași păreri politice și sociale însă gradul de implicare și nuanțarea sunt diferite. Trei dintre noi am ieșit constant în piață la proteste, unul este implicat activ în proiecte artistice sociale. Trebuie însă să avem în vedere că Toulouse Lautrec este pentru toată lumea. Nu ne-am propus o nișă și ne dorim o lume mai bună, ca să ajungi la o lume mai bună trebuie să ajungi la oameni, să-i înțelegi și să iei ce e mai bun în ei și să scoți la lumină. Asta cred că poate face muzica.
Io: Dacă ați cânta la Eurovision ce piesă ați alege de pe X :D?
TL: Nu se potrivește nici o piesă pentru Eurovision. Acolo se fac piese noi, în engleză, gândite pentru bâlciul de acolo. Noi nu am făcut piese pentru Eurovision pe albumul ăsta.
Io: Voi dansați pe piesele voastre? Eu da. Te spun și Porno sunt preferatele mele
TL: Dansăm, dansăm.. și pe scenă dansăm. Irrational, Șmecherul din tine, Porno, Apartman… sunt multe piese de discotecă.
Io: Burger sau pizza?
TL: Pizza, de mic de când mă uitam la Țestoasele Ninja (n.b Cătălin Rulea)
Io: Mersi și LMA.
PS: Șoul a fost demențial. Cu vreo 3-4 seturi de bis, cu aplauze la greu și cu dans, dans, dans.
criticeyez.com 