In sync

    M-a bucurat invitația la eveniment, dar ce m-am bucurat că am participat! E vorba despre Synchronicity #3, un eveniment organizat de post-rockerii de la Zammorian (deocamdată), cu audiență  largă din partea altor artiști din zona muzicală ( erau vreo 7 trupe reprezentate pe acolo și le știti pe toate 🙂 ), visual, instalații, design … și io :). La sediul Zazen/Kraftmark, unde se află și sala de repetiții a celor de la Zammorian, sub tradiționala boltă de viță de vie, lângă joaca unor puii de pisică, s-a dat cu fusion de SF, science doc, film și post-rock spațial. Sunteți cam în ceață, nu :)? Detaliez.

   Până să dea întunericul am stat la taclale, centrat pe muzică, pe undegroundul nostru și nu numai. Atunci am aflat detaliile tipulului ăsta de experiment la care urma să fim expuși. Băieții ăștia iau piese de pe recent lansatul lor album – The Theory of Abscence (Part I)-, album despre care o să vă scriu câte ceva când îl aprofundez- și le supun unui fusion cu filme artistice sau documentare lăsând imaginația, mood-ul, experiența fiecăruia dintre spectatori să caute sincronicitățile. Și le gasești din plin! Fiecare ajunge astfel la o experiență nouă, personală atât relativ la piesă cât și la imagini sau idei. Nici n-a contat dacă ai văzut filmul sau nu. Practic am asistat pentru prima oară la un nou tip de artă, în care două opere din arte diferite, construite separat, paralel și fără a știi una de alta, se amestecă și iese ceva nou. Un inter-art mash-up cu scop de revelare a unui nou mesaj folosind cheia sincronicității. După prima piesă am simțit nevoia să aplaud (și nu numai eu 🙂 ). Când credeai că ai văzut multe vine câte o chestie d’asta de-ți dă reset și te lasă cu zâmbetul pe buze, mulțumit că ai încă o dovadă că imaginația umană n-are limite.

   Intersecția Dark Sky Paradox cu un film SF despre un potențial sfârșit al umanității privit sub bolta viei, apoi Batbayar cu o călătorie în viitorul spațiului până la disparitia atomilor – mamă ce mic m-am simțit!, și final cu un anime cu istoria Terrei pe Precession, totul urmat de partea a patra, schimbul de idei între cei care au participat. Aveam impresia că sunt martor la un gen de întâlnire despre care se va vorbi peste anii la cursurile de istoria artei. Curgeau ideile de nici n-am apucat să notez ceva :). Să nu mai zic de jam session-ul pornit în sala de repetiții.

   Mi-aș dori tare mult ca astfel de experimente să aibă expunere mai mare, poate preluate și de alte trupe, poate battle-uri între trupe în a găsi astfel de sincronicități sau cine știe mai ce. The sky is not the limit!

   Am plecat pe bicicletă aruncând mai întâi o privire spre cer. Parcă-l vedeam altfel acum ;)…