3 6 9 / message in the bottle

   
Precedentele mele intersecții cu proiectele lui Peter Gate (sau Petru I. Pap pentru prietenii din Maramureș) au fost tot pe tărâmul sunetelor. Proiectul său The Deep Sound of Maramureș, făcut în colaborare cu dr. Anuța Pop și Ștefan Andreica, a înglobat în muzica electronică sunetele Maramureșului fiind totodată un demers academic care a îmbinat antropologia suntetelor de pe tărâmul lui natal cu o muzică planetară, a viitorului, o muzică experimentală. Celălalt proiect este un nou mod de a asculta muzica prin conceperea unei aplicații de spațializare a muzicii în realitatea augmentată (AR), dinamică și interactivă, și a fost realizată împreună cu o echipă de IT-iști din Washington DC, împreună cu Will Copps. Pe scurt, plimbându-te prin clădirea Muzeului Municipiului București și folosind aplicația instalată pe telefon puteai să-ți compui singur muzica pășind mai repede sau mai încet, mai drept sau mai în zigzag. A fost o premieră mondială la care văd potențial trebuind doar găsită doar viralitatea 😉.

În contextul ăsta orice veste venită dinspre Peter îmi stârnea imediat curiozitatea. Așa s-a întâmplat și în momentul când am auzit că vine cu un album nou în proiectul The Deep Sound of Space (TDSOS) și un concert de prezentare cu o promisiune de experiență audio și vizuală proprie și aparte.

   

Titlul m-a intrigat din start. De ce 3 6 9 ? N-am putut să-mi dau o explicație decât după ce-am ascultat albumul și nici atunci una completă. Poate are legătură cu numerele magice care dețin cheia creării Universului așa cum a văzut-o Tesla? Poate d-aia lansarea a fost pe 30/09, iar concertul cu prima audiție a avut loc într-o zi de 9 la ora 6:30 😉 ?

Peter e adeptul căutării sunetelor și muzicii acolo unde ea există deja. Sunetele ne însoțesc de la nașterea universului, iar omului i-a fost permisă imersiunea în această lume pentru a se scufunda în ele, pare a fi motto-ul său.

Muzical vobind albumul e un fusion de muzică electronică, experimentală și rock. Ascultată la calitatea pe care o oferă sala ARCUB Gabroveni mi-a dat senzația unei opere electronice. Un first time pentru mine, iar de aici entuziasmul și valurile pe sub piele pe care le-am resimțit la acea audiție.

Spre deosebire de proiectele anterioare avem de a face cu o muzică electronică din spectrul celei cu ritm și bpm accelerat pe care o văd ușor inclusă în cluburile dance din Berlinul avangardist. Am apucat să dau o ascultare înainte să merg la performance-ul live de la ARCUB. Simțeam că mai e ceva după. Așa a și fost.

Titlurile pieselor au un rol în sine în decriptarea pieselor, sunt ca niște chei de început de portativ care să te ajute la experiența ce va urma. Și mai am un feeling. Cred că Peter a aruncat în eterul Universului un “message in a bottle” plin de tot felul de simboluri pe care le vom descoperi probabil pe măsura ascultării pieselor și a maturizării noastre.

Albumul are 13 piese desenate sonor de personalitatea lui pe care și-au lăsat amprenta clasicii Jean Michele Jarre, Vangelis, uneori și Mike Oldfield cu Tubular bells sau Kraftwerk, dar la care se adaugă influențele electronicii franceze contemporane M83 sau Justice sau uneori chiar a britanicilor Chemical Brothers. Dar nici măcar un cuvânt nu apare prin piese… Deci o muzică în avangarda experimental-electronicii contemporane,  care ar putea fi oricând ascultată și dansată în cluburile de cunoscători ai genului. Ceea ce am înțeles că se va și întâmpla perioada următoare așa că dacă aveți drumuri prin cluburi berlineze sau pariziene să nu fiți surprinși😊.

Câteva cuvinte despre Afterman, singura piesă cu clip (vezi aici) deocamdată, cu un titlu născut parcă din clash-ul Aftermath și Man, în traducerea mea liberă cam ce va rămâne după Om, în spectrul post-apocaliptic cu sonorități rough și cu multe pasaje de chitară electrică și un up-bpm. Clipul în sine participă la construirea mesajului. Matei Băcanu, realizatorul, vine cu imagini și personaje desprindse din literatura SF de filon post-apocaliptic. Copaci tăiați, tobogane fără copii, cenușă prin aer și fețe de om acoperite de apă. O animație reușită bine corelată cu piesa. Pe mine m-a dus direct în scenariile posibile ca efect al poluării și încălzirii globale, devastatoare pentru omenire și Terra. Un mesaj actual, nu?

Să nu uit de visualul de la audiția de lansare. Pe lângă geometria spațială oarecum repetitivă, simboluri pe care mai am până să le dezleg încă, tunele hipnotizante sau roller-coastere minimaliste mi-a atras atenția o siluetă de om, un om care pășește, dar are privirea tot timpul spre cer. Puternică imagine-mesaj care ne mai dă un indiciu despre intenția lui Peter de a crea o muzică extra-planetară. Puteți vedea într-un live aici cam despre ce este vorba.

Din păcate v-am povestit despre noul album al unui artist care nu prea ajunge la urechea românilor și e păcat. A primit deja invitații de prin alte țări, dar niciuna de prin România. Cum facem să remediem aspectul ăsta 😊?