Intru în clubul meu imaginar și remarc că este plin de oameni care de obicei nu-s de acolo. Trag cu urechea la conversații și aud numai cuvinte care-și au loc într-un laborator de fizică nu într-un club: spațiu, virtual, conversie, laser. Măi, ce-o mai fi și asta? Caut cu privirea pe cineva cunoscut și dau de Peter Gate ( Petru I. Pap) din proiectul The Deep Sound of Space.
Io: Salutare, Peter! Nu ne-am mai văzut de la lansarea albumului tău 3 6 9. Ce mai faci?
Peter: Exist, cu tot mai puține compromisuri.. Mulțumiri pentru întrebarea ta,. Am renunțat să mai fac muzică. Prin acest proiect mă apropiu cu incă un pas de o imagine de ansamblu care trebuie (re-) creată. Încep să realizez potențialul și miza ce poate imlpica acest proces audio creativ.
În rest, ca și nașterea, procesul implică varii stări de-a lungul său, dar la final începe o permanentă stare de satisfacție. Așa e și cu această fază in care mă aflu acum. A child of the future times is born, sau așa ceva…
Io: The Laser Trip? Ce călâtorie mai e și asta?
Peter: Laser Trip? E o călătorie și nu numai. Sensul tehnic, original este orientat mai degrabă spre ideea de “capcană” , acele “declanșatoare” care sunt triggerelite de aceste lumini și pot porni o reacție în lanț minunată.
Sigur acestea sunt efectul, iar cauzalitatea în sine este tot procesul științific de conversie tehnică a luminii în sound. Abordarea diferită aduce niște beneficii wow, iar în acest proiect mă bucur din plin de perspectivele care au început să se deschidă.
Io: Și ecranul mare pentru ce e? Va fi și ceva vizual?
Peter: Era absolut necesar reperul visual. Tipul de sound non-vocal are nevoie de acele ajutoare vizuale necesare unui ghidaj minim. Antropologic vorbind e atât de trist că nu ne prea “descurcăm” fără cântări umanoide. Range-ul uman e mirific in anumite situații, dar deosebit de limitator în altele. Deci da, vizualul de acum este atât de potrivit să completeze sound-ul îincât nimeni nu îl putea crea mai bine ca my one and only, Kay Starseeker. Aici la faza aceasta colaborările sunt destul de dificile pentru că e nevoie de un nivel empatic dincolo de asemănări estetice si skill-uri artistice compatibile. Plus, Kay a creat pentru acest proiect în sfârșit un alter ego, pe Stringer, care să sperăm va crește intr-un ritm accelerat intr-un mediu virtual magnific. El, sau cum spun britanicii “it” e cel care strabate materialul și imaterialul in acest scurt filmuleț.
Io: Scriam când ne-am întâlnit prima oară cu ocazia lansării aplicației The Deep Sound of Space că ești vânător de sunete aparte, luate din medii și locuri la care nu te aștepți și cărora le dai o nouă viață. Pare că nu m-am înșelat. Dar cam ai nevoie de resurse, colaboratori, nu?
Peter: Da. Sunt un atutodidact prin definiție, dar în anumite situații am într-adevăr nevoie de specialiști cu far more expertise. Pe lângă Kay, o asistența deosebit de utilă am avut-o din partea Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, mai exact din partea domnului Marian Zamfirescu cu care am conlucrat la prima fază, în procesul de conversie a spectrului de lumină in sunet. Și se pare că alături de acesta vom mai lucra la un proiect următor, gen follow-up.
Io: Și când, unde putem participa la călătoria ta fantastică?
Peter: Evenimentul va fi unul non-live. Animația realizată de Kay va avea ca fundal sonor o selecție din albumul muzical, care de altfel va fi lansat tot in ziua aceea pe platformele muzicale uzuale. Da, în 19 februarie la orele 18 pe canalul youtube și cel de facebook al The Deep Sound of Space va fi premiera. Te aștept, ochi critic!
Io: Engage! Voi fi acolo, virtula la lansare. Succes!
criticeyez.com 