Soft Tissues for heavy hearts

   Primul contact cu muzica clujeanului Sorin Pop a fost când youtube mi-a sugerat Longings. Spre rușinea mea nu știam despre proiectul ăsta și nici de faptul că pupase deja Bucureștiul, chiar dacă sub alt nume.  Recunosc că m-a răscolit până la lacrimă piesa aia așa că mi-a intrat imediat în atenție. Primul album – Longings–  a fost înregistrat de el, în apartament. Acum vine cu cel de-al doilea- Soft Tissues – înregistrat tot de el, dar cu ceva ajutor pe mix&master de la Underdog.  Cum l-am primit am căutat liniște și l-am ascultat. Mi-a intrat prin vene și m-a liniștit. M-a smuls din viața orașului și m-a dus pe un vârf de munte sub cer plin de stele. To the South, Bluebird.

   Câteodată îți simți sufletul îmbibat de tristețe și gâduri apăsătoare ca un burete plin de apă. Pe muzica lui Sorin, pentru că vorbim totuși de un one-man project, poți stoarce toate stările astea din tine. Muzică pe care-ți poți căra mai ușor bolovanii de pe suflet. Ne-a dat zece melodii pentru asta pe noul album, dar trebuie neapărat să-l asculți conectat, cu toate urechile, dar mai ales cu cea interioară.

   Stilul e la fel de greu de pus într-un canon pe cât e de ușor să-l identifici ca fiind stilul lui personal. Indie dream-pop intersectat cu post-rock picurat cu alternativ rock. De la Ólafur Arnalds la The XX.

  Melodiile sunt centrate pe vocea lui de catifea șifonată care aduce aminte de Sufjan Stevens. Temele versurior sunt variate, dar converg în zona iubirii, suferinței, dorului ( loving, losing, longing). Peste straturile vocii și versurior se adugă unul câte unul cel al chitării în regim de post-rock melodic, clapele ca decor ambiental, dar uneori urcând în prim plan, și synth beaturile mai sus ca bpm pe Lion’s Mouth, The Diver, For Me Looking Away – piesa cea mai post-rock de pe album- . Apropos de For Me Looking Away ea are o soră în oglindă, For You Looking Away. Sunt două piese de stare, de let go, văzute și concepute din cele două perspective. For Me e despre cel care suferă tăcut, lăsând tristețea să acopere rănile în timp ce For You e despre nervi și neacceptare cu un final în care totul se predă realității.

   Care pe care apare la backing vocals și Rahel Türk-König (pe care o regăsim și pe alte piese) și Braille ( singura cu versuri în limba română) sunt cele pe care am simțit cel mai mult apropierea de acel Longings care m-a făcut să lăcrimez și zic asta după efectele resimțite și acum. Un credit aparte merge spre Litlle Life în care văd cel mai mare potențial de viralizare. Împreună cu Care poate duce albumul și artistul spre conul de atenție pe care-l merită.

   Sper din tot sufletul ca muzica lui să ajungă unde trebuie. Mi-ar părea rău să ne aflăm în fața a încă unui artist care devine apreciat afară și cvasi-necunoscut la noi. Dar mai bine așa decât deloc. Sorin,  uită și iartă-i  Bucureștiului ignoranța și te așteptăm cu drag pe 15 decembrie în Expirat. Până atunci listen/buy de aici.