Uuun actor grăbit… Sau nu. Un actor tânăr din Sibiu care mai și cântă pentru întregirea eului artistic la ska-band-ul Suburbia 11, ca să vă scutesc de un goagle sărci 😜. Ce mai zice Charlie?
Io : Tutto bene, all good?
Charlie F. : Electric de bine.
Io: Ce ți se pare cel mai greu în perioada asta din punct de vedere al vieții de actor?
Charlie F.: Lipsa de socializare, lipsa de întâlniri cu oameni vii e un pic grea și devine apăsătoare. Dar în același timp îmi dau seama că deși nu mai performez pe scenă sau în fața unui public viu, tot la fel creez, la fel mă preocupă să descopăr artiști noi, să scriu, să compun, să citesc. Ba, chiar am mai mult timp să îmi pun gândurile și ideile în ordine. De fapt asta e exact ceea ce aveam nevoie: un moment în care să pot sta așezat într-un loc și să îmi focusez mintea fix pe ceea ce vreau eu. În sfărșit pot să îmi iau cât timp vreau eu ca să ajung să creez exact așa cum visez. Fără fugă în stînga sau în dreapta. Simt că e un moment bun să îmi redefinesc vocea, limbajul, expresia. Și, sincer, chiar mă bucură ”pauza” asta.
Io: Iese ceva din covidia asta? Idei, proiecte, atitudini?
Charlie F. : Să știi că chiar iese. După aproape 10 ani de făcut performance-uri de poezie și muzică încep să văd mult mai clar direcția în care se îndreaptă arta pe care o fac. Am început să îmi perfecționez metoda de lucru și să formulez niște gânduri care să descrie cât mai bine ceea ce caut prin arta mea. Practic e un ciclu de 10 ani de reserach și performing care acum simt că se închide și dacă reușesc să pun totul cap la cap o să deschid o nouă poartă spre un nou eu. Pe scurt, lucrez la un nou performance (Caelum Meditatio) după texte de Ezra Pound care mă zdruncină complet pe dinăuntru și pe dinafară. Și când va ieși performance-ul ăsta eu nu voi mai fi eu. Și frumosul va exploda prin toți porii.
Io: Care ar fi primul lucru pe care vrei să-l faceți ca artist dupa ce ne liberăm?
Charlie F.: Aș săruta o (anume) gagică.
Io: Cum vezi scena culturală la revenire?
Charlie F. : Cred că va fi ca o revenire la viață. Ca o reînviere. O resuscitare de care aveam nevoie cu toții. Înainte de pandemie era un surplus de evenimente și actiuni încât publicul își pierduse simțul ascultării și al atenției. Și cred că după pauza asta lumea va fi mult mai dornică să stea să ascultă și să experimenteze clipa în loc să își bage ochii în facebook/smartphones în timp ce pe scenă actorii/artiștii/performerii împărtășeșc bucăți din ei.
Io: Un mesaj pentru fani, prieteni, dujmani?
Charlie F.: Penrtu un stil de viață sănătos, evitați consumul excesiv de știri.
Și ceva din covidia lui Charlie …
O zi bună. Ne întoarcem la muzică de mâine. Indie 😉.
