Gazeta de covid – Vlad Bolocan

Practic ultima cârciumă în care am intrat a fost Londohome. Luni, 9 martie, am fost acolo, la Documentarul de luni, un proiect de-al lor în colaborare cu Eliza Zdru. Era despre Rodion Roșca, cu tot cu participarea artistului ( vezi aici cum a fost). Un fel de tribute, mulțumire și meet the artist în același timp. Era și Vlad acolo ca de obicei. Face multe omu’  ăsta. Iar în cap are și mai multe. Cum a fost pentru el perioada asta, citește-nainte…

Io: Tutto bene, all good?
Vlad: Of, of.

Io: Ai mai citit? Ai mai văzut filme? Ai mai aranjat prin Londo?
Vlad: Daaa! Și, și, și. De-ar mai ține măcar un an… Glumesc. Am renovat toaleta de la Phone, am constatat ca toată lumea că Netflix-ul e mediocru, dar atît de dulce și am fugit spre documentare și am citit cărți pe care le țineam pentru ”cînd mă mai liniștesc”. Dacă faceți rost de Dicționarul Khazarilor – nu-l lăsați să treacă pe lîngă!

Io: Ce ți se pare cel mai greu în perioada asta din punct de vedere al vieții de proprietar de cârciumă?
Vlad: Șocul e puternic, ce mai. Dar zic așa: nu se trage, nu cad bombe, putem ieși (cu declarație sau fără) să ne luăm tot ce dorim din magazine. Să nu ne plîngem. Îmi vine să rîd de furtunile în pahar de care mai auzi pe Facebook. E și rău și bine. Cred că împărătșesc impresiile mai multor cîrciumari în perioada asta: dacă n-ar fi șocul financiar, perioada e mană cerească. Un cîrciumar e conectat în 100% din timp, chiar și cînd e în concediu. Ești tot timpul cu gîndul acolo, îți amintești de cîte ceva. Cînd ești la cîrciumă, nu mai zic – zero relaxare. În perioada asta ne-am liniștit toți, e un concediu cum n-am mai avut de mai bine de 10 ani. Partea rea e la ce va urma, șocul mare abia urmează și va tot dura. Dar, din nou, se compară asta măcar cît de puțin cu ce-au trăit bunicii noștri în al doilea război și în anii care au urmat? Să ne uităm la partea plină.

Io: Iese vreo idee/proiect/concept/rețetă de prăjituri din covidia asta?
Vlad: Ceva cred că va ieși, dar nu aici și acum. Cred că vom fi marcați o bună perioadă de timp și asta va da naștere și la lucruri noi. Și oricum, mi se pare că memeurile au dezamorsat jumătate din tensiune și din potențialul de idei  😄. Ajungem să trăim un fenomen înainte de a se întîmpla și nu mai are rost să-l realizăm fizic 😄.

Io: Care ar fi primul lucru pe care vrei să-l faci după ce ne liberăm?
Vlad: Să ies din oraș cu cortul și pe drum să mă înfig pe undeva printr-un sat uitat, în cîrciuma aceea cu scaune și mese de plastic. Sper să aibă și mici.

Io: Cum vezi scena muzicală/culturală/evenimentele la revenire?
Vlad: Aici va trebui să stăm cu toții cu ochii pe cifre. Organizatorii, artiștii, autoritățile. Sîntem în aceeași oală. Vom putea vorbi de o anumită revenire doar dacă sîntem siguri că am depășit situația. Pînă atunci – aiurea, dar asta e.

Io: Un mesaj pentru fani, prieteni, dujmani?
Vlad: Îmi e dor de toți! 🤣 Cu puținii oameni cu care m-am văzut prin oraș zilele trecute, ne-am simțit foarte bine. Ce Zoom, ce internet… Contactul uman nu-l anulează nimeni. Am mers să mai retușez cîte ceva la Phone și eram cu încă doi oameni și-am deschis o bere. Știi ce ne lipsea cel mai mult? Oamenii din jur cu care nu vorbești. Zumzăitul de cîrciumă, mai bun decît orice playlist.

O recomandare de lectură de la un basa despre alt basa  😉