The Underground Lot || LONDOPHONE

by Robert CASMIROVICI

Nu îmi vor lipsi multe… obiceiuri și cutume din 2020. Un singur loc îmi va lipsi – Londophone.

Cred că eram prin clasa a 12-a și începeam să experimentez localurile bucureștene. Sau era anul 1 de facultate. Probabil. Luând la pas aleile, gangurile și numeroasele unghere austere ale vechilor București, am dat peste un subsol, ascuns pe o străduță, la buza Elisabetei și a grădinilor Cișmigiului. LONDOPHONE scria mare cu litere roșii, iar logo-ul îmi telefona că părea un loc serios. De oameni mari. Cu bani. Sau plete. Așa că am făcut dreapta împrejur și m-am dus la mec să îmi iau ceva.

Luni mai târziu – și credeți-mă că nu mai țin minte când s-a întâmplat, doar umplu spațiu – am coborât în acel subsol și am descoperit o lume… total diferită de ceea ce credeam. Nu era niciun punkist obosit pe acolo, niciun dubios cu lama în gură la intrare și în mod sigur Vlad nu era vreun skinhead englezoi. Era din Moldova și imediat m-a izbit un zid de prietenie, căldură – probabil de la vinul fiert – și seri pline de oameni faini, de peste tot de pe glob.



La un moment dat am ajuns pe partea cealaltă a barului și în familia Londophone. Așa am cunoscut și lumea underground mai bine. Am văzut și auzit mai multe trupe decât în anii anteriori (Brute, Fuck You! Dracu, Slicer, Anexa 1, Paulo Bragança, Poetrip ȘI MULȚI ALȚII NU V-AM UITAT), am prins un campionat mondial de fotbal, am băut cu solistul de la Travka, am spălat toalete și am alunecat pe melcii pierduți din parc la noi în pub, am cântat beat la jam session-uri joia cu George, am învățat 7 limbi noi în serile în care era plin de turiști, am dat party de Halloween și am primit shot-uri de la o mireasă furată, l-am cunoscut pe Andrew aici, pe Andreea, pe Thomas, pe Vasile, pe Mihai – care cred că ne-a schimbat un pic viețile tuturor – am aflat ce e ăla cozonac și triplu sec și poate cel mai important… i-am cunoscut pe Andrei și Mircea, pe Coven Clash. Iar la câteva săptămâni după primul lor concert de aici, m-au recrutat în trupă. Și am reînceput să cânt un instrument.

Așa că… mulțumesc Londophone pentru ce ai fost și la mulți ani Londohome!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s