The Underground Lot || ANEXA UNU

Cred că era acum 2 ani, lucram la bar în vechiul Londophone și Anexa Unu, Fuck You! Dracu și cred că Slicer aveau să bubuie locul într-o seară de vară, la foc de mitraliere și mortar. Recunosc că nu sunt versat aproape deloc în ce înseamnă punk și hardcore în țară, deși nume precum Scandal și Terror Art sunt familiare cu urechile mele nu-foarte-pângărite. Acestea fiind spuse, l-am prins pe Răzvan de la Anexa Unu prin Capitală, la distanță relativ legală de Constanța și… l-am interogat.

RC: Salut! Ce se mai aude prin Constanța? De ce ești atât de departe de casă?

R: Oi! Prin Constanța, ca de obicei, bate vântul. Chestia bizară este că este altfel de vânt, un vânt ce bate în toată țara: “vântul falimentului”, cauzat de noua pandemie. Totul e amorțit, exact ca la începuturile alea de compuneri despre iarnă din clasa a 3-a. Sunt departe de casă pentru că m-am mutat “pă” capitală când am început facultatea.

RC: Știm cu toții că litoralul românesc are un vis umed să devină noul Miami sau cel puțin așa părea pe vremea lui Mazăre. Ce fel de vise are scena undeground de acolo, în special cea de punk și hardcore?

R: Constanța este exact ca bricheta ta preferată pe care ai uitat-o toată noaptea afară în ploaie: îți place tare mult de ea, uneori merge excelent, dar dă și rateuri extraordinare. Aici, în locul în care ai șanse să primești mult nisip în ochi (la propriu și la figurat), au pornit foarte multe trupe cu potențial. Eu, personal, am colaborat cu băieții de la Cardinal și Grinder și, în mod evident, cu frații titani de la Fuck You! Dracu. Am tot primit întrebări în stânga și în dreapta când mai pupă lumea concerte Anexa și FY!D și răspunsul este… nu prea curând, cel puțin în formula asta. Pentru toți ce nu stiu, frații de la FY!D nu mai cântă împreună pentru că unul din băieți este la pârnaie. Ca să fac așa un sumar: în Constanța sunt și se vor naște trupe mega bune pentru underground-ul românesc, iar visul ăla umed este un festival numai cu trupe underground, făcut cum trebuie.

RC: Nu mi-am luat vitaminele săptămâna asta. Am tot uitat. Nici muzică nouă nu am mai găsit. Ce îmi recomanzi să ascult fresh de pe litoral?

R: Recent nu s-a auzit nimic nou (din motive evidente), dar pot să recomand cu căldură: Cardinal (o combinație de garage rock cu psihedelic și stoner sănătos), Grinder (trupă nouă de thrash cu niște tinerei de gașcă ce parcă au tras pe nas Sepultura) și Auzzgang (nici nu stiu să descriu, un rock’n’roll cu niste punk și un garage, oricum, ce trebuie). Proiecte tot apar în zare, dar dispar la fel de repede ca Mazăre cu banii furați.

RC: Anexa Unu e un revival al punk-ului pe meleagurile noastre, alături de multe alte trupe. Cu toată istoria sa, plus climatul politic actual, România e menită să fie un hotspot mai mare pentru un astfel de manifest. De ce crezi că încă nu a bubuit scena?

R: Pentru mine, personal, scena a bubuit. Anexa Unu nu este un proiect muzical de succes, Anexa Unu este o manifestație de succes a unor idei și sentimente. Tot proiectul ăsta s-a născut așa cum cred eu că trebuie să se nască toate trupele de punk: din pură pasiune, fară bani în minte, cu multă furie și energie. Nu așteptam ca în România atâția oameni să rezoneze cu energia pe care noi vrem să o transmitem și asta nu poate decât să mă bucure. Scopul nu este să ajungem în mainstream, ci să avem o mână de oameni care să simtă exact ce simțim și noi. Eu tot cred că la un moment dat, când lucrurile vor lua o turnură teribilă, scena punk vă începe să fie din ce în ce mai prezentă.

RC: Unii consideră punk un gen ușor de interpretat și accesibil mai tuturor. E loc de mai multe coaie, din orice punct de vedere, în scena punk din țară?

R: N-am afirmat niciodată că punkul, la bază, este un gen muzical foarte complex. După cum am spus, nu este atât vorba de muzică, cât despre o atitudine generală față de viață. Cred că asta face diferența cu adevărat, “it’s all about the attitude, baby”. Degeaba urci pe scenă dacă nu mă faci să simt ceva, dacă nu-mi exprimi măcar o fărâmă de emoție. La fel de bine te pot asculta pe YouTube și nici nu-ți plătesc bilet.

RC: Va rezista scena undeground din Constanța în 2021?

R: Lucrurile nu arată deloc bine, multe locuri în care țineam concerte s-au închis, dar asta este chestia foarte interesantă despre underground: reînvie și de fiecare dată când îi mai bagi un cuțit se întoarce la tine mai puternic că niciodată.

RC: Sunt all-in pentru adaptare; la noile condiții, la noile reguli, la bune și rele. Totuși… ce nu ar trebui schimbat în scena underground și ar trebui păstrat la fel cum a fost și înainte de pandemie?

R: Și eu sunt un adept al schimbării și al adaptării, dar concertele de muzică rock si în special punk nu ar trebui susținute cu distanțare între spectatori, cum n-ar trebui să existe concerte de felul ăsta cu oameni la masă care mănâncă pizza și dau din cap. E totul despre atmosferă și oameni, iei elementul asta și, din nou, rămân la concluzia că mai bine cumpăr albumu’ și vă ascult în căști.

Înainte să închei interviul vreau să le mulțumesc pe această cale băieților de la Cardinal, Fuck You! Dracu, Grinder, Slicer, Damage Case, Larvae, Terror Sickness, Crossbone și altora (știți voi cine sunteți) care m-au ajutat pe tot parcursul călătoriei mele în mica scenă underground. Sunteți cu toții minunați!