Mesaje din sertar

Dragă Dan, am primit cu bucurie invitația ta de a asculta niște piese de la tine sertar direct în livingul meu. Piese strânse și puse bine în ultimii zece ani pentru “când o fi vremea lor”, nu? Cum te știu enigmatic și necuminte mi-am luat timp și un pahar de ceva bun și am dat play. Ce e mai jos e părerea mea la prima ascultare. Pe scurt 😊.


Home Sweet Home e cântecul pe care să-l asculți de Crăciun în loc de Coming home for Christmas. Asta dacă ai curaj să privești adevărul îngropat în tine de înaintașii tăi, mai de peste secole sau de mai aproape. Ironic refrenul, crunt și curat adevărul versurilor. The thousand hands we shake without making a single connection…cam așa-i la nunta vărului unde trebuie să mergi, nu? Their customs are laws… cât de greu ne e să ieșim din “așa se face, mamă”, de pisica neagră sau capul plecat. Their madness hangs round our necks…oh, câte aș putea scrie aici!! Dar la sfârșit m-am simțit ușurat ca după ora aia de terapie când în sfârșit te-ai înțeles, ai făcut pace cu tine și poți să dormi iar liniștit.

La Playing strangers mă muți sonor și stilistic într-o zonă manifest. Tribul umanoid plecat să cucerească ÎMPREUNĂ lumea a uitat (de) asta. A rămas doar la cucerit și, pe drum, l-a pierdut pe împreună, ba mai rău, l-a transformat în motiv de ură, distanțare, segregare, război, rasism. Și, ce-i și mai rău, este că deși spunem asta, n-o mai crede nimeni. Nu mai facem parcă nimic să ne facem bine. A devenit desuet dansul fără un pic de sânge pe ringul de dans… We’re hiding behind political correctness/Mimicking candor and fairness. M-ai (re)pus pe gânduri. O radiografie a contextului actual cu decapitări, atentate, ziduri fizice construite între nații și multe ziduri virtuale între noi.

Little Prince. Înainte de a asculta, mintea mă duce la povestea lu Saint Exupery, poveste pe care am citit-o la trei vârste diferite și din care am înțeles de fiecare dată altceva. Da, Dane, și eu simt că râul meu se apropie din ce în ce mai mult de mare. Și e din ce în ce mai tumultuos. Iar micul prinț închis în mine îmi tot spune că, dacă nu mă opresc să privesc cerul, n-am cum să înțeleg secretul pe care-l ține el strâns în pumn. Dar cum să fac când my abiding self is not yet ready for the whole?? Piesa are un final de art-rock opera cu un crescendo halucinant și burlesc de te zdruncină.


Memorial of Indiference este cea mai dulce piesă, dar vine și cu cel mai dur mesaj. Se schimbă și imaginea cu care ne-o asortezi. De la gheață la torid. Timpul pentru nota de plată, pentru our eternal economic growth, se apropie pentru că We didn’t care, repetat sintetzat și obsesiv pe refren ca o concluzie. Trasă oare prea târziu? Înțeleg mesajul și demersul tău, dar eu nu cedez cât timp mai e ceva aer bun de respirat pe planetă, Dane. N-o pot lăsa pe Greta singură, nu vreau să las un rahat de planetă copiilor mei. Așa că mersi pentru șutul în testicule cu piesa asta 😉. M-a luat frigul de la vântul aspru de pe final. Și s-a terminat și paharul de ceva bun.


Mă bucur că le-ai scos din sertar. Sper să nu fie doar un alt album, ci un wake-up call pentru cât mai mulți din tribul umanoizilor ce înțeleg engleza. Chapeau! Pe 17 noiembrie e lansarea, nu?

P.S. Pe 21 noiembrie ne vdem iar cu un pahar de ceva bun. De data asta de la tine din living 😉.

One thought on “Mesaje din sertar

  1. Pingback: Hai sictir?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s