Cică s-au închis piețele. Sanchi. Piața nostră de underground are marfă din belșug și merge mai departe. Și e cât se poate de sigur să te plimbi prin ea. Ia uite ce-am adus de data asta.
Baba Dochia – July Intrăm tare cu o demență de piesă de la clujeni. E nedrept că o piesă ca asta n-are parte de o sală care să danseze nebun pe ea. Electronic-rock spre techno, cu sample, synth și crazy drums. Nu știu de la ce-o veni titlul piesei, dar pot presupune că e de la doza de hotness. Clipul vă oferă o plimbare pe două roți prin Cluj. Uneori in reverse. Funny.
Marin – #techno_baby Facem punte cu techno, dar de data asta la pachet cu un house mai de stare, instrumental. Bine, nu-i chiar techno ci un techno_baby 😜. Simt nervii piesei, simt pofta reținută de a dansa o noapte întreagă din cauza pandemiei care ne-a ucis anul. Marin a fost destul de aciv online perioada asta, dar probabil că altfel i-ar fi fost parcursul dacă n-ar fi fost contextul. Clipul are și el asociat o plimbare nocturnă, de data asta prin București. Hai că descoperiți și latura turistică a sacoșei.
George Pandrea – Un mic far Punte cu zona electronică, dar coborâm mult bpm-ul până spre dream ambiental și apar și versurile. Și ce versuri!! Poezie contemporană de la Robert Gabriel Elekeș cu povestea unui far mic care semnalează unui alt mic far cum să nu se dărâme în furtună… Mai vreau d-astea, George!!
The Mono Jacks – Caffe sospeso Puntea o facem acum prin versuri. Am experimentat o cafea în așteptare doar așa, de curiozitate, într-o cafenea din București unde venea la pachet cu un gând lăsat de cel/cea care-ți oferise cafeaua. Un gând, o stare sau doar un “Bună!” Acel “O să vină” din refrenul lui Doru&co. este liniștit, calm și sigur, dar vine la pachet cu tumultul partiturii chitării solo. O bijuterie de piesă de pe albumul Gloria lansat într-o lume fără pandemie, dar tot din 2020. Și ce concert a fost în februarie la Arene ♥️. Se poate vedea pe platforma Overground Showroom.
PrazZ’N’ Blues – Down to the Railroad Track Pentru prima oară la sacoșa avem o trupă de blues-rock din Craiova. Din câte văd sunt foarte tineri și n-am cum să nu mă întreb cum de s-au apucat de genul ăsta și nu de trap sau reghetoane? Ce le-au dat părințiii să asculte? Sunt la primul lor single. Sună bine, închegat, n-ai zice nici că-s tineri, nici că-s de pe la noi. Și versurile-s din sfera blues cu un twist de umor negru pe final 😉. Funny și faza cu Fenderul.
om la lună – După Război Cea mai dureroasă, cea mai intensă piesă de pe Dans, ieșită din bootcampul pandemic, forțat, dar atât de prolific, al băieților din om la lună. Tot albumul are un rol terapeutic pentru cine reușește să se conecteze la el. Da, piesa asta are puterea să te facă să plângi, te poate afunda între gândurile negre acolo unde speranța nu mai e nici măcar luminița de la capătul tunelului, acolo unde nu mai e nimeni care să strângă ce-a mai rămas din tine. Dar tot acolo, jos, după ce te îngheață sunetul antiaerienei din războiul cu tine, acolo este și începutul unui nou Tu. Ești salvat dacă ai ajuns acolo. Foarte mișto ideea clipului, aparent despre nimic, dar ciudat cum te recunoști pe tine în mai multe ipostaze din taxiul vieții. Și ce bine vine răsăritul ăla de la finalul clipului♥️! Un singur lucru mi-a rămas de neinterpretat. Fesul roșu al lui Doru 😊…
20 secole vulpe Indecis Vulpoii continuă explorările stilistice și acum au parcat pe teritoriul disco-funkului, s-au dat spre electro cu funk-rock-ul lor binecunoscut. N-aș zice că sunt indeciși muzical ci doar exploratori că, nah, ce să faci pe praful ăsta concertistic. Dar poate or fi trăit și ei starea de indecis cînd îți place de cineva și-o/l vrei numaidecât. Da’ de ce n-ați scos voi piesa asta pe vară că s-ar mai fi găsit locuri de dansat având potențial de așa ceva. Clipul nu-i chiar lyric video că apare Dan vocalistul, bineînțeles cu ochelari de soare, și Vladimir cu bassul în brațe și la bustul gol. Hai că v-am făcut să dați play 😜.
Irina Rimes | URBANIST SESSIONS Walking on the edge. M-am tot gândit dacă să iau piesa asta de pe tarabă. Nu știam dacă se potrivește rețetei. M-am gândit că mă trageți voi de mânecă dacă nu e. Am decis s-o pun pentru că m-a impresionat prestația ei din seria Urbanist. Începutul, mneah, nu m-ar fi convins. Prea spre mainstream. Dar de pe la minutul 2 se schimbă treaba. Înșiră fata toate generațiile, trece prin mai multe stiluri – rap, trap, grime, doină – cu o stăpânire a vocii, respirației și a micrfonului incredibilă. Am stat 7 minute s-o ascult și am dat și repeat de vreo două ori. La Eminescu mindfuck. La fel și finalul. Io zic că nu m-am înșelat totuși 😉.
criticeyez.com 