The Underground Lot || THE BOY WHO CRIED WOLF

by Robert CASMIROVICI



Ajunge pauza, dar mă refac încă.

Mereu mi-a plăcut ideea unui supergrup muzical, a unui amalgam de creiere creative și influențe intersectate, a unor experimente extraconjugale și manifestări muzicografice. Și ce noroc că și la noi există asemenea grupuri, precum… aaa… habar nu am de foarte multe, dar pot spune că The Boy Who Cried Wolf e unul care mi-a atras atenția cu urletele lor din underground.

RC: Copilul din flori al celor de la Breathelast, Chester, White Walls și Backstage Hero, pruncul a urlat pentru prima oară în 2013 și încă o dată anul trecut. Mai e în stare de ceva și anul ăsta?

TBWCW (Mihai): Hey low! Ha ha ha copilul din flori is right! Nobody claimed us! Longevitatea așteptărilor noastre e în continuă creștere de când ne-am propus să facem treabă cu “muzica” doar pentru noi. Și ne-am propus asta de când am observat că e foarte greu să îți găsești locul într-o scenă nedezvoltată pe partea de promovare, camaraderie, șanse la comun. Nu generalizez neapărat, dar eu așa am întâlnit în aventurile mele și am hotărât ca muzica să devină medicament și sală de forță.

Ne preocupăm să promovăm cum putem mai bine ceea ce facem, dar un album lung nu va mai urma curând. Single by single de acum încolo. Și ca idee, aș dori sa colaborăm cu The Ghost of 3.13 pe niște piese noi, el fiind creierul din spatele pasajelor “electro” de pe noul material, “BELLICOSE”.

Momentan avem de făcut muuuuuulte clipuri pentru noul album. Ah, și am pregătit la invitația Bloody News, o cântare cu piese de pe materialul nou, pe 26 martie, vineri, ora 18:00. 11 trupe (3 din RO) își vor da recitalul online prin Bloody News Spring Madness.

RC: Îmi place rău că simt influențe de la Every Time I Die la voi. Cum v-ați ales drumurile în asemenea hal încât să sune a ceva plauzibil?

TBWCW (Bogdan): Mulțumim pentru compliment! Există influențe ETID, sunt unii dintre preferați – deși și dacă am vrea, nu am reuși să ne apropiem de ei. Au niște piese fenomenale care m-au influențat, categoric. Cât despre drum, nu cred că l-am ales… avem fiecare tot soiul de influențe care trec, într-un final, prin filtrul nostru creativ. Ne lăsăm purtați, în general, pe unde ne duce ideea.

RC: “Furious anger aimed at the clashing worlds that keep colliding onto us, turning us into feral beasts, nurturing the darkest of wishes, bidding serenity a sickening farewell. We breathe secret wars in every cell that struggles for better days. Bellicose.” Cât credeți că se va mai aplica mantra asta?

TBWCW (Mihai): Furia este o mantră puternică. Mai ales dacă o folosești cu scop, direcție (muzică, compoziție, refulare). Energie. Nu mă rog la ură. Dar e parte din mine și aș putea să o folosesc mult, mult mai aiurea. Fiecare piesă scoate ce e mai furios sau antagonist din noi, lăsându-ne să părăsim sala de repetiții fără acele gânduri negre. Ele rămân în ideile ce propun piese noi. 

Bogdan e principalul compozitor și majoritar versificator, așa că multe din emoțiile simțite în piese sunt canalizate de către inspirația lui. Dar mantra principală este refularea. Pentru mine.

RC: Dacă tot v-am categorisit ca superdupergrup, ce alte combinații de genul ați mai coace în scena locală dacă ați avea puterea?

TBWCW (Mihai): Too kind for the categorisire! Bine conștientizat la final, prin “dacă am mai avea puterea”. Ne ia cam tot ce avem să ne organizăm și să ne mișcam ca să existăm și să propunem spre ecou ceea ce facem. Orice alte idei vin adiacent cu mediile prin care vrem să prezentăm munca noastră. De alte proiecte răzlețe cu rădăcini amestecate, nu cred că mai are nimeni chef. 

Răbdare ar fi un cuvânt mai bun. De aia am și rămas trei inși. Am obosit să încercăm să fim o familie unită într-o lume dezbinată și, mai ales, într-o scenă aruncată în aer încă dinaintea pandemiei, din varii motive (dezorganizare, interese, plocoane, cu cine ești prieten și cu cine nu etc.). E și o iluzie mare la mijloc, că dacă te apuci de cântat, te va auzi “lumea”. Este o luptă în sine și ceva ce trebuie câștigat și din păcate (sau din fericire), vorba aia cu “toate la timpul lor” este foarte adevarată. A fost o vreme pentru experimente și pentru încercări de tot felul. Acum știm ce și cum suntem.

RC: Întrebarea aia serioasă: cât de important mai e un mesaj puternic și potent într-o lume muzicală aflată într-o perpetuă evoluție?

TBWCW (Bogdan): Nu știu, sincer. Poate că acum câțiva ani aș fi spus că mesajul este totul. Astăzi nu mai cred asta așa de mult. Îți poți face muzica sau „actul” așa cum te taie capul, de cele mai multe ori nu există un alt mesaj cu excepția glumei proaste – dar na, sunt bune și alea la ceva; în rest, e abundență de mesaje, zilele astea, e suficient. Și cred că tot suficient este ca fiecare să își vadă cum știe și cum poate de procesul creativ, pentru că, în ultimă instanță, „autenticitatea” > „mesaj”. Salut!


Photos by Laura M. Brat [from left to right: Bogdan Purghel (guitar – bass – vocals), Alex Guta (drums), Mihai Andrei (vocals)]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s