Dup-atâta hrană pentru pântec am zis să iau ceva mai pentru suflet la sacoșă 😉.
The Kryptonite Sparks – 3310_(Suflete_în_ghiozdan) || Dafuq!!! A răscolit piesa asta în mine amintiri demult prăfuite. L-a scos pe liceanul din mine la zbor iară! Am luat la numărat visele-suflete din ghiozdanul aruncat prin mansarda omului serios care cică-s acum. Piesă asta te atinge în feluri diferite dacă ai 16, 36 sau 66, dar nu te lasă indiferent. Uite aici ce zic băieții depsre asta. Mai bine să te ții de mână de mână decât să te ții de carte poate fi oricând motto-ul albumului de final de liceu. Bine kryptoniților! Deși Cine râde la urmă sau Sincrodestin sunt foarte bune, cel de-al treilea single de până acum de pe albumul viitor este cel mai aproape de sufletul meu ca mesaj, versuri, melodie și realizare. Nu știu dacă au cum una mai bună, dar dacă au atunci zic de acum că probabil va fi albumul anului. Se bagă cineva la pariu ?
The Jam Community – The Jam Community & Singers Takeover || Ce bine pică vestea asta!! The Jam Community face ce e nevoie cel mai mult în perioada asta ciudată când artistul e ținut departe de public. Se deschide un Jam Circle care susține și documentează scena actuală de jazz & fusion și pare că are ca finalitate un album cu toate prestațiile de live jam prinse-n cerc. Vreo 8 grupuri sunt deocamdată, iar aici e prima piesă din cerc aka The Jam Community și invitații. Avem astfel ocazia să-i ascultăm pe: Marta Popovici – vocals, Marina Arsene – vocals, A-C Leonte – vocals, Inessa – guest singer, Albert Tajti – keys, Alex Arcuș – sax & flute, Bogdan Tănase – guitar, Florian Nicolau – bass, Iulian Nicolau – drums. La mix&master e Tavi Scurtu, iar la sound recording Darius Rus aka Jazzbook, iar video-ul este regizat de Gabriel Durlan Pe pereți sunt creațiile lui IRLO. Stați cu ochii pe proiect că se-nfiripă un pic de istorie 😉.
Romell Alaman – Acitore || Îmi place mult direcția în care înțelege Romell Alaman să-și îndrepte folkul. Căci da, miezul este folk pur ca simțire și teme, dar adaosul de instrumente și efecte sonore îi aduce cumva cântecele în contemporan. Un cântecel de dragoste, din chitară se transformă într-o formă de indie folk cu picături de electronică și vioară modern-classics. Foarte frumos și duetul vocal cu Alexandra Păun. Să nu te oprești din experimentare!
Kara – Karamel dreams || Ceva raritate pe la noi. Alternative r&b, soul cu un beat groovy rău de tot, big up pentru cine l-a făcut. Îmi aduce aminte de Sade. O engleză parcă de prin cluburile din New Orleans și o voce de caramel care-ți intră prin urechi și ajunge direct la suflet. Heads up pentru cine are urechi s-audă că nu știu cât timp o mai avem la dispoziție prin țară 😉.
Nina Neagu – Vreau || Hello, hello! Prima apariție a Ninei Neagu după albumului E doar un joc lansat acum vreo 5 ani. S-a pre(a)ocupat de tinerele talente și a uitat să ne mai dea din piesele ei. Pentru cei care nu știți de unde s-o reperați e fata cu enigmatica piesă Cătălin 😉. Acum pare că știe ce vrea, probabil a ajutat-o și marea. Noi însă vrem mai multe piese sensibile cu sufletul pe tavă.
+SHE+ – For Life Pres Here || Continuă seria de manifeste muzicale parcă izvorâte din frământările interioare și personale ale Corinei Sucarov. Synth-pop/Disco-punk cu un beat captivant și mix bine făcut peste care se așterne textul, o pledoarie spre a-ți deschide ochii la realitate, un wake-up call dureros, un îndemn la neatârnare în imaginarul păgubos (note to self: ce vocabular a dezgropat piesa asta în mine! )
Oigăn + Nick Făgădar – Teologie || În ton cu perioada vine reinterpretarea în cheie muzical-mistică a actului creaționar predată la ora de Teologie de dirigu’ Oigăn și invitatul său de excepție, parohul alternativului din episcopia Clujului aka Nick Făgădar. Și asta ar fi cam a opta oră din orarul Antimaterie după numărătoarea mea. Un art-alt/indie/rock cu versuri pline de răstălmăciri pe muchie de cuvânt de scriptură și teorie evoluționistă într-un echilibru firav. Cam cum e finalul… M-am aranjat după chipul ș-asemănarea/ A Celuia care a confundat cerul cu marea.
Ana Coman – Ce mi-ai spus || Un du-te-vino emoțional pus pe un erotic electro-pop cu vocea Anei Coman în prim plan. O piesă pansament pentru momentele de după. Când văd și cine e în trupa din spate și la masterizare înțeleg de ce sună într-un mare fel. Despre videoclip îmi e greu să mă pronunț obiectiv. Vedeți voi de ce 😜.
Alexandrina – Vânt în pânze || Ce declarație de dragoste… Suflă-mi vânt în pânze… În ultimul timp Alexandrina scoate doar o piesă pe an, ea știe de ce. Atunci când scoate însă avem parte de un moment d-ăla: Wow ce tare-i tipa asta! Perfectă, absurdă. Nu știm dacă există planuri de vreun material discografic sau alte mișcări de marketing, apare meteoric și lasă câte o dâră sonoră pe timpanele noastre. La mulți și la mai multe, Alexandrina 😉!
criticeyez.com 