Asta nu-i o recenzie ci o un amestec de opinii ale unui fervent degustător de evenimente alternative. E serioasă treaba deci nu bag emoticoane. S-a schimbat peisajul, iar pandemia a accelerat niște apucături pornite deja de era digitală. Eră digitală care a venit cu mirajul accesibilității și al oportunităților de promovare și monetizare pentru artiștii indie și underground, dar a și încurajat pe mulți să iasă din vizuina timidității și să se arate lumii. Drept pentru care oferta este muuult mai mare, atât de mare încât actul artistic pare că a devenit unul desuet, banal și greu mai are forța să ne scoată din confortul nostru bine alimentat de feedurile diverselor platforme.
Să revenim în concret. Deși avem ocazia expunerii la acte artistice rare, deosebite, altfel, alegem cumva să n-o facem. Spiritul de vânător curios ne-a fost amețit de Glovo. Dorința de cunoaștere e maxim degetul mare cu care dăm skip. Sau nu?
Vineri seara, 20 mai, în Control a fost lansarea în București a albumului SKINS al timișorenilor de la The Different Class. Un album care marchează pentru ei o schimbare de stil păstrând filonul de rock alternativ, dar aducând elemente din electro, new wave, post-disco. Ascultați Ping Pong și vă dați seama și singuri că era loc de un concert cu vibe numai bun de seară de weekend avându-l și pe Cris Paul în postura de rockstar. Cu toate astea ne-am adunat o mână de oameni la scenă și cred că îi știam pe toți după nume, iar pe unii și după număr de telefon, adresă și cum și-au petrecut săptămâna. Doar atât are Bucureștiul de adus? Sau promovarea n-a fost bună? Era toată lumea la Burger Fest? Pentru sănătatea noastră mentală ar trebui să ne expunem la câte o trupă nouă în fiecare săptămână.
Duminică în schimb la show case-ul One World Romania din Expirat lucrurile s-au schimbat. Alt București. În afară de mine și fi’miu au mai fost și dintre cei de vineri. Și aici tot lucruri noi, dar s-a legat. Un eveniment muzical aliniat bine cu misiunea One World Romania. A marcat pentru festival încheierea jumătății de evenimente offline și intrarea în jumătatea digitală. Într-o sală pe jumătate plină și-a făcut debutul trupa Sazende. Eu n-am mai asistat vreodată la un astfel de recital de muzică otomană. Dacă ai starea potrivită te poate purta ușor spre străzile din Beyoglu. Instrumente ciudate cu sunete ca din povești. Am reținut santurul lui Radu Varga, un strămoș al țambalului, un fel de vioară mică la Feras Sarmini, bendirul lui Cosmo și un fel de cobză numită oud la singura fată din trupă, Noma Shkeir.
Bucuria cea mai mare însă am primit-o de la Mădălina Pavăl, Alexei Țurcan și restul cvintetului (Mihail Grigore-violoncel, Diana Ciudin-vioară, Philip Goron-percuție) de pe scenă care ne-au dat un fel de teaser depre ceea ce va fi următorul lor zbor/album ROIESC. Pentru cei care n-au aflat încă el va fi lansat cu un concept-concert la Palatul Bragadiru/Teatrul Godot pe 28 mai. La ce am auzit de pe scenă și având în vedere desfășurarea impresionantă instrumentală promisă pentru lansare, evenimentul devine un must see! Mădălina i-a făcut pe cei prezenți să zboare, cel puțin așa zicea cineva și-i dau dreptate. Fata cu dorul își continuă călătoria de acasă spre lume cu oprire în București ca să ne ia pe aripile muzicii ei. A ei și a lor.
Final de seară cu alt debut inedit. Pixal Stelar DJ Set aka Iulian Văcărean la aparate cu Sfichy la intervenții improvizate magice la acordeon. Ceva fin și dansant.
Și uite cum într-un weekend de evenimente tot nu m-am dumirit ce-i cu noi, de ce unii aleg confortul din ce în ce mai ușor de asigurat, iar alții sunt în continuare vânători de lucruri și experiențe noi.
criticeyez.com 