Sacoșa cu prospături #71

De prin nămeți, de pe ghețuș și tot vine sacoșa 😛

ice shopping bag

PartizanPompierii    Post punk industrial burlesc cu iz de pogo și zburat de minți. Același Artanu cu inflexiunile lui vocale. Lansare vinil Timpuri Noi pe 31 ianuarie în Control.

MimozaPsiholingvistic    Poezie experiment pe muzică. Versuri urbane, trist militantiste specifice milenialilor pe un synth minimal cu bit de rap. Am încercat și eu să descriu ce-i cu piesa asta, dar la fel de bine puteți încerca și voi. Oricum un ritm care ți se lipește de timpan. Tot un proiect Linia1.

Positive JohnCruel      Funk de la Cluuuj! Bine, cu ceva rock prin el și o voce de Sting în tinerețe. Bun!

Fine it’s Pink  – Angel   Iașiul nu se lasă mai prejos și vine cu un electro-pop experimental tripat de vocea Ioanei. Începe ușor apoi te bagă-n transă. Nice lyrics ;).

SubcarpațiDă-i foale Probabil cel mai ascultat single de până acum de pe recent lansatul lor album Zori și Asfințit și a doua piesă cu clip. Nu e neapărat favorita mea de pe album, dar trebuie să recunosc că îmi place noul sound al lor. O combinație stranie de folclor și versuri urbane, țambale, cavale și dark trip-hop.

 

 

 

 

Sacoșa cu prospături #70

Lipsit-am ceva timp

miss shoping bag

Lasagna & RochenrolMuribunda     Prima piesă a spin-off-ului Ciocanelli care scoate la iveală o latură neașteptat de romantică a rockerului, accentuată de vocea dark feminină. Sper să continue proiectul ăsta ;).

BuciumRai   Ce iese din combinația metal, ambiental și folk de inspirație populară? Asta iese! Vă recomand să le ascultați albumul nou lansat Miorița, un album îndelung pregătit și care-ți creează o experiență aparte. Sau mergeți la concert în Expirat pe 7 februarie:)

RrichterinvoidAmnesia  Una dintre puținele band girl din undergroundul nostru pe care o știu eu. O baldă waltz-metal cu un videoclip chiar bun. De ce plm are doar 200 de view-uri !? Poate le lipsesc live-urile? Se rezolvă asta curând așa că dați-le like la pagină și stay tuned 😉

Electric TuxedoPlease stop   Pop puțin electric de la niște români din Londra. Pare că reutilizează bine fondul sonor al anilor ’90. Nu i-am văzut încă live și din ce pare nici prea curând.

JAZZ FM a început să emită la Brașov și Sibiu, dar îl găsiți și pe net aici. Succes Voicu Rădescu & co. și la mai mult jazz răspândit pe meleagurile noastre ;)!

Artmania a câștigat “Best Small Festival” la  European Festival Awards  !! Din câte știu este primul festival de la noi care câștigă o categorie la premiile astea. Anul ăsta se întrec pe ei cu ce line-up au anunțat până acum. Bravos! Nici Awake nu s-a descurcat rău fiind pe panelul final la “Best Medium Festival”. Semne bune anul are ;).

În vizuina vulpilor

A fost odată o sâmbătă seara în care era greu de decis pe unde să ies, cui să dau pe mână timpul meu. Cum nu m-ai trecusem de mult prin Londophone am zis să dau credit vulpilor aka 20 Secole Vulpe care aveau gig acolo. Zis și făcut. Beciul de pe Zalomit era deja zgomotos când am ajuns eu, unii chiar așteptau cântarea. Într-un colț un grup de vorbitori de engleză, în altul un grup de fete cu chef de dans, iar la scenă deja stăteau vreo zece oameni în așteptare. Asta înainte să se cânte.

De cum au purces la instrumente și au dat drumul drăcoveniior electrice lumea s-a catalizat spre ei. Pare că au avut chef de cântare sau vraja subsolului i-a făcut să dea ză best of-u’. Îi văzusem cu câteva zile înainte în Quantic și tocmai ce ziceam că ar fi bine să umple spațiile dintre piese cu ceva vorbe de duh. Ori m-au auzit ori au simțit asta pentru că Dan, vocalul, a umplut microfonul de respect! În și între piese :). A dat-o ba mieros, ba porcos. Un dialog continuu cu publicul, mai să facă spectatorii playlist-ul, căci unii dintre ei pare-se că mai fuseseră pe la concertele lor ;).

Multe dintre piese au fost prelungite de jam impro ad-hoc. Nu fi prost a avut și prima apariție în noua formă ( vezi aici). Vis , Porc sau Fiară s-au auzit și ele. Bis? Dacă au avut bis? Da’ mai conta! Erau captivi în vizuină ș publicul și-a luat partea :).

Chiar și după ce s-a terminat oficial gig-ul a apărut un marocan cu dreduri și chitară și au pus-o de un jam session la care s-a băgat și un spectator pe voce și a ieșit o nebunie de seară. Una peste alta a fost o alegere perfectă. Băieții ăștia fac șou. Îi puteți prinde pe 31 ianuarie la Punk’O’teca de Joi din Have a Cigar. E de mers!

La 3

Orkid face trei ani de când dă cu shoegaze pe la urechile noastre și s-au gândit să marcheze asta cu o serie de 3 cântări cu câte trei trupe pe scenă.

Prima din serie a fost în Quantic. O locație despre care trebuie să vă repet că a crescut mult în calitate în ultimul an. De la scenă, dotări și cum se aude până la programul și diversitate evenimentelor. Big up, Quantic! Pare că te voi vizita des anu’ ăsta 🙂

Seara a început cu 3 pe scenă mai exact Coven Clash. Sunt una din trupele remarcate de mine și auzite pentru prima oară anul trecut. Spre deosebire de ultima dată când i-am văzut acum au fost pe o scenă mult mai mare și pare că le-a plăcut asta. Aveam senzația de clash între Nirvana și Oasis. Ia uite aici 🙂

Încă nu erau mai mult de o sută de oameni în sală, dar reușeau să te atragă. Aceeași engleză perfectă cu accent brit a lui Mircea, aceleași tobe sofisticate de la Andrei. Chitara ar fi mers puțin mai sus zic eu. Au dat bisu’ la cerere publicului, da’ fără să mai facă faza cu plecatu-n culise. Au program aglomerat la începutul asta de an și sper să-i văd și pe ceva scene de festival ;).

Pauză, pleacă 3 și se urcă 6 pe scenă, Zammorian, cu 5 chitări pe scenă (dintre care un bass). Premieră pentru mine așa un aranjament muzical, iar lucrul ăsta m-a uimit și încântat în același timp. Am încercat să prind cu urechea mea de spectator partiturile fiecărei chitari în parte. Mi-a ieșit de vreo câteva ori, dar în rest am fost cucerit de complexitatea muzicii lor. La prima vedere pentru mine pe o scena mare, în deplinatatea desfășurării lor. Cred că și la ei a fost cea mai mare ca dimensiuni scenă pe care au cântat.

Au început ușor cu o piesă de introducere în universul muzicii lor. La a doua piesă au forjat puțin iar efectul a fost epidermic la mine. Uau! Un post-rock psihedelic, space rock, cu elemente de muzică electronică se combinau cu un visual geometric halucinant și se rostogoleau ca o poveste peste public. O experiență aproape completă pentru spectator. Spun aproape pentru că a lipsit contactul verbal cu sala. Nici un cuvânt venit dinspre scenă spre sală. Dacă a fost voit sau nu habar n-am, dar oricum a contribuit la misterul deja creat prin apariția lor. Cântă genul ăla de muzică de la care nu vei scoate niciodată vreun hit, dar care-ți dă o experiență de neînlocuit. Un pic din ea puteți vedea aici. Vorbind cu tipul de la merch – da, au avut și așa ceva!- am aflat că se pregătește un album si o lansare a lui în curând. Va fi un must în drumurile mele de vara asta!

Pauză, pleaca 6 și vin 3 :). Orkid închide seara. Monștrii marini încep în forță prinzând în plasa shoegaze-ului lor nebunesc spectatorii încă hipniotizați de la gig-ul de dinainte. Am fost un pic șocat atunci când am auzit vocea lui Vlad. Îmi lipsise totuși vocea de pe scenă și am avut dimensiunea forței vocii umane. Așa că i-am dat mai mare importanță pe durata cântării lor. Așa am avut impresia uneori a unui Jim Morisson cu distors :). Și la ei visualul face parte din povestea livrată de pe scenă. Au cântat piese de pe ambele albume din câte mi-am dat eu seama. O mostră aici. Și la ei începe anul cu multe cântari și, poate, cu surprize pentru noi ;).

A fost o seară cu un line-up perfect și cu o experiență hipnotică de povestit nepoților. Am zis!

O voce din Eden

Nu zâmbiți încă! N-am auzenii :)! Am reușit în schimb să vânez fenomenu’ Corina Sîrghi cu tot cu Jean Americanu’ și Tarafu‘ lor. I-am încolțit în grădina Edenului. Habar n-aveam că acolo, în groapa din Grădina Eden, sunt cântări mai nou. S-au (re)activat şi e chiar fain locul. Bine că le-a venit mintea la cap. Văd că au și ei o noapte cu băutura la juma’ de preț –Doimi– aviz amatorilor ;).

Ei, și cum am aflat eu că au cântare Corina & co mi-am făcut drum să văd ce tot laudă lumea atât. Nu prea știam la ce să mă aștept. Poate ceva maneliști mai cu ștaif, poate ceva hipsterime, poate un lăutar întors de prin State. Wrong! Jean Americanu‘ e de fapt chiar un american, doctorand în etnomuzicologie cu tema muzicii lautărești pe care o studiază la noi. Maneaua tradițională și lăutarească, mai exact. Da’ o studiază de-a intrat în ea ;). El prestează la acordeon și vorbește limba româna. Pe lângă el mai sunt un țambalagiu și un violonist, care mi s-au părut foarte talentați și care nu arată așa cum m-aș fi așteptat.

Pe toti îi încheagă vocea ei, a Corinei. Io nu-s prea dus la manele și romanțe, dar bunicul meu era tot timpul cu pick-up-ul rulând pe d’astea așa că am recunoscut uşor din piese. Ioana Radu și Maria Tănase în special, dar cred că mai erau și altele. Vocea ei are chiar și acel efect de patefon vechi parcă. Am rămas eu surprins de cât de surprins eram. Ar putea face orice cu vocea aia, dar a ales să continue povestea lăutarilor. Tudorițo nene, Mi-am pus busuioc în păr, Am iubit și-am sa iubesc, Magdalena și altele și-ai făcut loc în playlist-ul lor. Habar n-ai tu m-a rupt!!Și ce dans era în fața scenei, ce de chirăieli! Și nu parea nimic forțat. Pur și simplu era starea în care reușeau ei să te ducă. Ia uite aici.

Am înțeles că nu-s prea dese concertele lor, iar afară din București aproape deloc. Nu știu cât va mai dura aventura asta a lor având în vedere treburile americanului așa că mergeți acum cât îi mai găsiți. N-o să vă pară rău 😉

Și-am zis verde sălcioară/ O să merg să îi văd iarăăăă :)!!!

Sacoșa cu prospături #69

Doldora 😛

Imagini pentru full shopping bag

Breathelast. The one where we bury our past Gata. Tot LP-ul definitoriu pentru rechini în 2018 este acum pe youtube. Aici. LP-ul se află în lista mea de albume pe repeat de anul trecut. Băgați urechea la el \m/!

Trees OrchestraAzi Și ei încep anul cu o piesă nouă. E și primul single de pe viitorul album. Mă bucur să aud că-și păstrează linia sonoră. Doar versurile se mută din zona militantistă în cea mai romantică în timp ce vioara lui Feras Sarmini se strecoară în prim plan ;).

Sex Pula PistolCărăm, Cântăm No comment. Eu nu mai știu cum și unde să-i încadrez pe băieții ăștia așa că-i las neîncadrați :D. Ascultați și voi ce-au livrat. Sunt tare curios cum o să (ră)sune în Expirat de ziua lu’ Vali aka 14 februarie. Luați-vă-ți belet că-i mic Expiratu‘ ;).

VAN DER CÜPIDHuman Scum New entry din Oradea. Space-punk. Să mai vedem, să mai primim piese dinspre ei, zic ;)!

Unflicted Get excited O altă surpriză plăcută. Îi știam cu un stoner mai romantic, dar uite aici ce au livrat la ultimul gig din Control. Agresiv și bun. Poate ar trebui să nu neglijeze filonul ăsta.

FiRMA & George BacoviaRar Un alt extras de pe albumul Poezii Alese Vol I lansat în decembrie. Poezia asta a primit acum mulți ani o interpretare folk de la Nicu Alifantis pe care o știti toți. Acum vine versiunea alt.rock-electro cu vocea originală a lui George Bacovia. Genială ideea FiRMA. Astept Vol II ;).

Barter Doar atât Că tot ziceam ceva de folk, Barter a lansat o piesă indie folk. Sunt și ei într-o revenire de formă după schimbarea componenței. Poate și un album anul ăsta.

O femeie singură

afis_o-femeie-singura11

Am ajuns și eu pentru prima oară la Teatrul de Artă din București. Un teatru independent, cu o sală mică, dar a lor,  nu cred sa aibă mai mult de 100 de locuri. A fost aproape plină la primul spectacol O femeie singură din 2019.

Aș fi zis că este o comedie, după premiile luate și după reacția unora din sală. Pe alocuri chiar era, mai ales la spumosul monolog despre orgasm. Chiar, de ce pentru o explozie de emoții și fericire omenirea a ales așa un cuvânt  schimonosit și asemănator fonetic cu unele din cele mai negativ încărcate cuvinte: comunism, capitalism, fascism, terorism? Ei, pe mine, în afara acelui dialog, nu m-a mai făcut să râd. Atât de bine și de tiptil a introdus Andreea Bibiri în piesă toate tarele și abuzurile pe care societatea le-a lăsat de-a luingul vremii peste femeie. Fără să mă știu cu vini prea mari totuși am simțit asupra mea toata vina colectivă a masculinității toxice de la daci încoace :). Am recunoscut fapte si întâmplări care nu mi-au fost străine chiar și în secolul 21. N-aș zice că e o capodoperă dramatică, dar esența este în  mesajul livrat prin râs de o actriță care scoate maxim din acest rol.

E o piesă  la care cred că este bine să-ți inviți partenerul undeva pe la început de relație. Dacă o vede doar ca pe o comedie atunci mai analizeaza viitorul relației. Dacă stârnește discuții legate de condiția femeii atunci ai o șansă la o relație frumoasă pe termen lung.  Vă recomand să mergeti totuși.

PS: O surpiză mare și plăcută a fost să aflu si cine este regizorul, iar acum se leagă niște ițe în capul meu ;).