om la lună. nemaiauzit.

by Adriana Dumitrof

Astăzi povestim despre un concert la care nici măcar nu trebuia să ajung, dar acum, dacă tot s-au aliniat planetele, hai să vedem cum a fost la Mercato Kultur, vineri seara, în a doua zi de octombrie la om la lună, varianta acustică.

Evenimentul a fost sold out, și dacă nu ați aflat de el la timp, înseamnă că ați făcut greșeala să nu vă abonați la emailul pe care îl trimit în fiecare joi care conține lista cu concertele ce se întâmplă prin oraș. O să existe cu siguranță o dată viitoare, așa că puteți să vă înscrieți aici.

om la lună este, cred, cea mai productivă formație în perioada asta nebună, care a reușit cumva să își schimbe perspectiva, și să treacă de la o viziune prăpăstioasă aspura pandemiei, la o atitudine constructivă, profitând astfel la maximum de timpul pe care mulți dintre noi l-am considerat mort, și cumpunând chiar piese noi în care și-au exprimat trăirile avute în timpul petrecut în carantină.

Și nu numai că au reușit să lucreze la câteva piese noi, dar cumva au fost și printre trupele care a avut unul dintre primele concerte de după lockdown, în cadrul festivalului Rockanotherworld. La Iași, undeva prin iunie, după ce s-au confruntat cu o paletă întreagă de emoții, înainte și în timpul acestui concert, au reușit să își răspundă la întrebările, normale de altfel, despre cum o să fie ei, publicul, interacțiunea dinainte, din timpul și de după concert. Băieții și-au făcut curaj și au zis că e momentul ca “Dans”, discul nou (primul lansat fizic, dar care cumva a venit înaintea celui ce era plănuit de anul trecut să fie lansat, cu piesele deja cunoscute), să ajungă la publicul larg prin intermediul unui concert cu distanță de siguranță, în București la Arena Tei. Și concertul acela a fost sold-out într-unul dintre cele mai mari spații de concert din oraș (aș zice chiar cel mai mare, că nu știu dacă mai e vreun loc mai încăpător), și a ieșit extraordinar, așa că a adus la pachet și mai mult curaj, iar fanii din țară voiau și ei să îi vadă pe băieți în carne și oase, așa că a mai apărut un concert. Și încă unul. Și încă unul. Și tot așa până s-au mai făcut încă vreo 8, și s-au transformat într-un turneu în toată regula, dintr-un colț al țării în altul (literalmente). O experiență pe care nimeni nu o aștepta, considerând toată nebunia de afară, dar care a fost binevenită și de care ne-am bucureat enorm și noi, publicul, și m-aș arunca să spun că și cei de pe scenă.

Ei, și după turneul ăsta am fi crezut cu toții că trupa s-a răcorit de cântat, și o să ia o binemeritată pauză. Dar ce să vezi? Pe la jumătatea lunii septembrie apare o notificare nouă, în care om la lună anunță un nou concert la Mercato Kultur, dar de data asta în variantă acustică.

Acum, eu aveam inima împărțită, pentru că, pe de-o parte aveam deja bilete la un alt eveniment, și pe de altă parte pentru că știam că va fi ceva complet diferit, și mi-aș fi dorit să îi văd și în formula asta. Am încercat totuși să îmi justific absența prin faptul că am auzit toate piesele în variantă acustică, pe vremea când om la lună era doar un om, nu o întreagă formație, și vara asta m-am tot dus la vreo 6 dintre cele 9 concerte din turneu și îmi doream totuși să nu fiu chiar cel mai mare stalker, așa că, având inima îndoită am decis că ne revedem altă dată.

Știm cu toții, însă că planurile noastre nu ies mereu întocmai cum le-am gândit, și viața se încăpățânează să ne surprindă, așa că s-a întâmplat ca o prietenă bună să vrea sa meargă fix la acest concert, și să vină de la o distanță considerabilă, așa că am considerat că e oportun să mă alătur și să mergem împreună. Și tare bine am făcut!

Concertul în variantă acustică a avut-o ca invitat pe Flaminia Nastai, cu al său violoncel, alături de cei 4 membri ai formației, care, pentru prima dată, au cântat cu toții stând pe scaun, ceea ce a fost bizar (pentru mine), dar potrivit cumva ocaziei.

Locurile pe care le-am ales noi au fost poziționate astfel încât nu l-am văzut deloc pe Dragoș. La un moment dat, în timpul primelor piese, chiar mă întrebam dacă e pe scenă, dar i-am zărit pantofii și am reușit să îi aud si chitara, așa că m-am liniștit 😄.

Călătoria asta a început cu Labirint și Pace, și a continuat După război, unde Doru a glumit spunând că artiștii au un talent să își măcelărească piesele, și să le transforme, dar eu aș adăuga că superputerea adevărată este să reorchestreze un concert întreg. Nu știu de cât timp pregătesc ei proiectul ăsta, dar să nu uităm că ultimul concert a fost acum mai puțin de 3 săptămâni, iar de data asta am avut parte de 15 piese care au fost regândite astfel încât să sune bine acustic.

Următoarea piesă, Descusută, ni-l aduce pe Adrian care renunță la tobe și trece la o chitară acustică, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum (la concert), și a fost cel puțin interesant. Apoi au venit Valurile, într-o formă foarte diferită de cea originală, dar într-atât de bună încât să mă facă să cânt suficient de tare cat să stric filmarile vecinilor. Îmi cer scuze pe această cale 😄.

O piesă pe care nu am dansat, ci pe care am ascultat-o aproape încremenită la auzul combinației de pian cu violoncel, este Dans, mai ales că am redescoperit-o în ultimele săptămâni, chiar când credeam că nu are cum să îmi placă mai mult decât îmi plăcea deja.

Au urmat apoi Surpriza și Distanță de siguranță, două piese pe care le-am auzit inițial în varianta acustică, pe vremea când om la lună era doar Doru cu chitara, și îmi plăceau mult, dar băieții au reușit apoi să le ducă, în varianta full electric, la un nivel absolut fabulos și nu îmi imaginez ce ar putea să le facă în varianta acustică astfel încât să ajungă să îți dea aceiași fiori. Poate doar dacă ar fi o orchestră întreagă pe lângă ei 😉

Am ascultat și Postumele, două piese care vorbesc despre același lucru, doar că din perspective diferite. Cel stâng, care oferă o perspectivă mai prăpăstioasă, mă distruge de fiecare dată, iar acum Flaminia a mai adăugat un strat de dramatism, ceea ce l-a făcut chiar mai greu de dus, dar și mai frumos.

De asemenea, Zid, e o piesă pe care am auzit-o de la varianta de studio, la cea din concert, la varianta foarte simplă cu o chitară acustică, și, acum, în varianta asta acustică dar cu band și violoncel. E incredibil cum piesa asta poate să fie atât de versatilă și sa dea un feeling atât de diferit.

Piesa care trebuia să încheie acest concert este Cute, o piesă pe care eu când am ascultat-o primele dăți recunosc că nu mi-a plăcut prea mult, și sincer nici nu mai știu de ce, dar a suferit niște transformări care mi-au băgat-o așa pe sub piele și acum abia aștept să o aud.

Lipseau totuși două piese importante, poate chiar cele mai importante, dacă ne luăm după numarul de views de pe youtube, așa că publicul nu i-a lăsat pe băieți (+Flaminia) să plece și i-au rechemat pe scenă.

A urmat, deci, Liniștea, care a fost reinterpretată într-un stil chiar mai dramatic și heavy, dat de violoncelul Flaminiei și de interpretarea lui Doru. Cred că ar merita o variantă oficială a acestei versiuni, să rămână acolo.

Dacă era ceva ce lipsea din Timp pentru noi ca să fie perfectă, aceea era Flaminia. Aceasta este prima piesă pe care am auzit-o de la om la lună, și a și rămas cântecul ăla la care mă întorc și reîntorc, și încă îmi face pielea de găină de fiecare dată, iar de data asta a fost chiar magic.

Apoi ne-am spus Noapte bună, dar am mai rămas totuși puțin la povești ca ne-am întâlnit câțiva oameni care nu ne mai văzuserăm de mult, și apoi am luat fiecare la pas (sau roată, după caz) drumul spre casă.

Acum pot să spun că acest concert a fost într-adevăr complet diferit față de ce auzisem până acum, dar la asta mă așteptam deja, și aș putea spune chiar că are foarte foarte mult potențial. Îl văd întâmplându-se pe o scenă serioasă, alături de o întreagă orchestră, și cred cu tărie că se va întâmpla acest lucru. E doar o chestiune de timp.

Ce mi-a lipsit, însă, au fost tobele lui Adrian și chitara electrică a lui Dragoș, care nu fac parte dintr-o experiență acustică, dar mie tot îmi era dor.

Nu știu dacă am spus vreodată, dar în momentul în care am aflat că om la lună se transformă într-o trupă, am fost foarte dezamăgită, și îmi era teamă că voi pierde experiența aia foarte intimă și așezată, ceea ce s-a și întâmplat, dar oricum lucrurile nu aveau cum să fie așa la nesfârșit, și, pe de altă parte, am câștigat infinit mai mult. Cumva experiența este completă atunci când fiecare are un aport la ceea ce se întâmplă pe scenă.

Ce mi se pare mie incredibil, încă, este ce impact are muzica pe care o fac băieții ăștia asupra oamenilor. Am văzut în public și pe online, femei și bărbați deopotrivă, îndrăgostiți și efectiv hipnotizați de ce aud. Sunt în majoritate adulți, deși la concerte apar din ce în ce mai mulți copii.

Zilele trecute, în urma story-urilor pe care le-am pus pe instagram de la concert, chiar mi-a scris un tânăr (și când spun tânăr, vreau să spun aproape obscen de tânăr, că nici eu nu sunt chiar în vârstă😂), care nu reușise să ajungă până acum la nicio cântare și își dorea tare mult să vadă niște clipuri mai lungi, și am sfârșit prin a povesti verzi și uscate până la 3 dimineața. O să mă repet, dar chiar mi se pare incredibil ce efect au muzica și oamenii ăștia și cât entuziasm și inspirație, și dorință de a fi mai bun inspiră. Știu că sună exagerat, dar am văzut asta cu ochii mei, și chiar și asupra mea a avut niște influențe neașteptate, pe foarte multe planuri.

O să părăsesc “scena” prin a spune că suntem foarte norocoși să îi avem pe băieții ăștia acum, așa mișto și puși pe treabă, și că fiecare concert de-ale lor este o pagină dintr-o poveste care va ajunge să fie de căpătâi în viitorul nu foarte îndepărtat, așa că dacă vreți să fiți parte din istoria asta, nu ratați ocazia să îi vedeți. Eu v-am zis că vă anunț joia concertele (nu doar ale lor), așa că join us!