De (la ei pentru) Noi

Aceasta nu este o recenzie de concert pentru că pentru mine n-a fost doar un concert. Știți cum zic acum advertiserii că un frigider nu e un produs, ci o experiență 😊? A venit momentul să folosesc și eu tehnica asta cu voi. We Singing Colors nu ne-a dat doar un concert în Control, ci o experiență. Știu culorile cântătoare de vreo 10 ani adică aproape de când s-au desenat singure pe cerul indie-ului local. E o trupă a cărei dinamică artistică este centrată cumva pe povestea celor doi, Roxana și Andrei. Cu de toate.

Așa a fost și seara de 6 aprilie, o seară caldă de primăvară. Cu multe surprize, ca-n viață 😉. Una ar fi trebuit să fie Claiming Apollo, dar nu i-am prins de data asta.

Apoi l-am regăsit pe scenă pe Narcis Axinte la bass, membru vechi, revenit probabil temporar de dragul vremurilor frumoase. O altă surpiză a fost prezența la câteva piese a lui Mihai Dragolea, activistul pădurilor care uite că mai are și altă pasiune în afară aerului pe care-l respirăm.

Am uitat să vă zic despre public, un fel de mare familie. Greu să stau undeva fără să mă văd cu cineva cu care nu mai vorbisem demult. S-a cântat, s-a dansat, s-a vărsat bere pe jos, s-a făcut frumos 😜.

Însă cea mai cea surpriză a fost piesa nouă în jurul căreia s-a adunat seara. Piesa De Noi. Un aspect important. Este doar a doua piesă a lor în limba română după geniala Cântec de Seară. Și asta-i calcă pe urmă. Un cântec de nou început și de let go în același timp, un dialog Roxana Andrei foarte reușit. Versuri ușor de reținut, cu mesaje directe, fără ocolișuri. Măi, culorilor, mie-mi place cum vă iese în limba română! Poate vă mai vine inspirația că ar fi păcat.

Trecutul de azi pe mâine să-mi ajungă
Mi-a rămas lumea mică, a început să mă strângă

Așa de mult mi-a plăcut că am luat-o cu mine pe drumul spre casă, de-a lungul Dâmboviței și Bulevardului Unirii într-o seară caldă de primăvară…