Chindie mare, monșer!



Îi știu pe nebunaticii de la grupul vocal-instrumental de-și zice Dl Goe de la un Sofar de București din ianuarie 2018 – mișto proiect btw – și uite aici în ce companie deluxe. D-abia ce-și lansaseră primul videoclip la Parol și cred că urmau cele de la Cățea și DaDirliDarlaDa. Așa i-am cunoscut și, de atunci, i-am prins în tot felul de concerte de la cele mici și intime cu 20 de oameni, trecând prin seria lor de concerte de sufragerie și până la scene mari de festival. Între timp au deja trei albume ( Momente și Schițe, Tineri, sâmbătă duminică și Sburătorul) și merg pe al patrulea cu lansare spre toamnă. Cam bine pentru cei cinci ani de experiență adunați și serbați cu concert și o chindie într-o seară de vineri, 22 iulie, fix pe acoperiș la TNB, acolo unde era odată Lăptăria lui Enache.



Nu puteam să ratez asta mai ales că bănuiam că voi auzi în primă audiție cam cum va suna următoarea etapă Dl Goe. Și nu m-am înșelat 😉.

Am fost pentru prima dată în Amfiteatru cum se cheamă acum locul. Să fie vreo 200 și ceva de locuri plus un spațiu în fața scenei, loc numai bun de concerte open-air care să nu deranjeze vecinii. Păcat că n-aveai de unde să iei o bere. Sau nu am găsit eu.

Aproape plin, dar nu cred că sold out, că era plin de prieteni, cunoscuți și rude, așa că totul s-a transformat într-un fel de bairam/chindie/chef cum vreți să-i ziceți.

S-a cântat, dar s-a și dansat. Mai din toate: Mega Image, DaDirliDarlaDa, Dacă pleci sau Golan n-au lipsit. Uite-o aici pe Ioana:



Dar… surprizele au fost piesele de pe albumul care vine. Cât au crescut băieții ăștia! Din formula de 6 se pot extinde chiar și la 10 oameni pe scenă cum s-a și întâmplat de câteva ori cu ajutorul invitaților.

Concertul, ca și albumul cred, are o structură circulară. E ca și cum adormi pe Intro – unde avem o poezie cu vocea lui Cristi Iacob și un visual interesant- treci prin toate stările și te trezești la bis din vis 😉.



Multe trupe cântă despre iubire. Normal, e momentul de strălucire cel mai accesibil din viețile noastre oarecum previzibile. Goe o face însă într-un mod aparte. E o romanță modernă. Are farmec, parfum. Cam din perspectiva unui manager serios care se apucă să folosească inimioare prin conversațiile de pe whatsapp. Și e cu de toate. Cu bucurii, cu omletă, cu depresii, cu căutări, cu nervi și regăsire.

Stilul indie surf rock cu inserții de blues, rock’n’roll se extinde acum, cu noul album, cu chestii din zone stilistice eterogene și care te cam surprind.

Nu știu numele pieselor noi, dar redau din memorie câte ceva, așa, ca teaser pentru ce va urma. Mă topesc e o melodie la care Horia Suciu este main vocal și are o nebunie de dragoste țigănească în ea. A ridicat lumea la dans. De remarcat că pe din ce în ce mai multe piese alternează la voce ba Andrei Doboș ( Azi și Te rog), ba Horia Suciu, ba noul basist Laur Drăgan revenindu-se constant cumva la Dani Ionescu. Doar Cosminii, tobarul Tz și chitaristul Stanciu pare că n-au acces încă la microfon 😜. Pe Azi a început și nebunia cu suportul vocal de la Victoria Burdea și Alex Nagy, fiecare venind cu viziunea lui, transformându-se piesa într-un soi de romanță urbană modernă, de vară. Asta cu romanța mi-a venit de la inserturile de vioară ale Ilenei (Elena Albu) prezentă tot concertul, și ale cărei înflorituri m-au cam bucurat la ureche. Nu știu dacă a devenit membră cu drepturi depline în trupă, dar ar cam trebui.



Un alt moment a fost duetul vocal al lui Dani cu Paulina– în sfârșit o văd și pe ea-. Inimă albastră este melodia și m-a dus cu gândul spre ce făcea Savoy prin anii ’90. Vesel numai veselă nu e și aici Goe se duce bine spre post-rock, Val după val e plină de energie, distors și un pic de garage rock. Ce m-a spart și scos din toate așteptările a fost piesa O noapte furtunoasă. Da, trupa Dl. Goe, cocoțată pe Teatrul Național București “I.L. Caragiale” a avut o așa piesă și a fost remarcabilă! Nu vă zic mai multe să nu fac vreun spoiler, dar Dani Ionescu a fost auzit cum nu credeam că-l voi auzi vreodat’ 🤘. De abia aștept s-o lanseze.



Se vede c-au lucrat concertul ca pe un concept. Ca și la concertul din Control de acum 3 luni ( vezi aici ) unde am auzit pentru prima oară piesa Într-o dimineață, finalul vine cu trezirea din vis care este un rock’n’roll energic a la Foo Fighters cu final cântat de toată lumea.

Viața-i frumoasă / De ce să stai în casă... mai bine vezi aici neboonia lui Goe



Energie care a tras publicul din scaune și la scos la dans. Unde au rămas și pentru Liber și Frumos urlat de se auzea cred în toată Piața Universității.



Nu vă dați seama cum crește inima-n mine când îi văd așa. Mi-aș dori să-i văd la aniversarea de 25 de ani, ei cam de vârsta mea de acum, iar eu încă mergătoriu pe la concerte. Memoria și șalele să mă mai țină 😜.



Aaaaa, apropos de memorie! Era să uit de trupa care a încălzit publicul la început. CIREȘAN, denumită așa după Vlad Cireșan, un prieten bun al Dl Goe, care și-a adunat anturajul și s-au suit pe scenă, cred, la debut. La bass am recunoscut-o pe Ana Wolf, dar pe restul nu-i știu. The next cool thing aș putea spune. Un amestec de disco-funk cu sensibilitate care ar putea friza desuetul în anii digitalizării pe care-i trăim. Și totuși ei merg în direcția asta. Uite o mostră de suflet scos pe afară.



Partea de funk merită explorată că le iese foarte bine. Au avut și ei un Dacă pleci al lor că tot au venit la aniversarea Dl Goe. Vă recomand să-i căutați la următorul live. O să dați de mine acolo 😉.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s